DMovieblog

Thriller meserias de sus pana jos in vena unor Fincher -uri semnat Denis Villeneuve , omul responsabil si pentru Incendies - un film care m-a dat pe spate intr-un an la TIFF. Poveste care te tine de la un capat la altul pe ace, personaje crescute cum trebuie, atmosfera creata si mentinuta la superlativ, un ritm fara cusur, Hugh Jackman si Jake Gyllenhaal la capacitate maxima, niste personaje negative inlantuite si atat de bune incat ai senzatia ca esti intr-un film asiatic, distributie secundara fara greseala. Merita oricand a doua vizionare in cautare de indicii si detalii semnificative. 5 din 5, senzational. Must see.

Cu o actiune care incepe intr-un camp de bumbac insangerat in 1926 (imagine pe care am vazut-o recent si in Django Unchained , ca de obicei supralicitata a la QT) si se incheie la Washington in 2008, The Butler reuseste sa-si inchida curat si abil cele doua teme fundamentale pe care lucreaza - familia si castigarea drepturilor civile de catre populatia de culoare din State.  Sigur ca lasa multe lucruri din biografie pe din-afara, iar pe altele, mai ales cele politice, le subtiaza pana la comic - e de discutat daca nu cumva chiar cauta un astfel de efect. Toate astea au insa foarte putina importanta pentru ca The Butler vorbeste consecvent despre schimbare si despre un schimb de generatii, despre felul in care fiecare generatie a inteles sa duca lupta mai departe. Majordomul e un agent al schimbarii lente, subversive. Activistul e catalizatorul instantaneu. Primul vine dintr-o generatie pentru care siguranta fizica si financiara erau valori supreme. Cel de-al doilea, fiul celui

O invarteala riches to rags & back to riches setata in Mexicul zilelor noastre. Hit la box office la el acasa si nu numai pentru calitatile pe care le indeplineste: actual, lejer, amuzant, cu un spice romantic si o tema permanenta a familiei - una din valorile traditionale in lumea hispanica. German Noble e miliardar, vaduv si tata a trei copii care au luat-o pe drumuri gresite. Javi viseaza cai verzi pe pereti si cheltuie banii aiurea, Charlie e un hipster exmatriculat pentru ca se culca cu profele mai in varsta din universitate, iar Barbie e pe cale sa ia de sot un gigolo... Asa ca German pune la cale o farsa: isi falimenteaza afacerea si isi duce familia sa traiasca in conditii mizere. Totul ca sa-si invete odraslele despre viata si oameni pe bune.  Umorul, atmosfera si mesajul trec sticla foarte bine si la Bucuresti. Genul de poveste soft si fara pretentii, spusa insa intr-un ritm bun si fara nicio fortare. Daca Kokoowaah -ul nemtesc s-a dovedit pentru mine un e

Fuckin' pretend you're in a video game - se aude pe repeat in Spring Breakers . O pozitie asumata cu varf si indesat de Harmony (ironia!) Korine intr-un film despre care cunoscatorii autorului (si nu ma numar printre ei) au spus ca e cel mai comercial film al sau. Pentru mine SB s-a dovedit pe rand superficial si borderline.  Prima jumatate de ora e superficiala. Un videoclip continuu cu alcoolul curgand, parti intime dezgolite si o petrecere din ce in ce mai salbatica. Cu o taietura agresiva si o maniera de filmare la limita vulgarului ca sa capteze corect modus vivendi-ul unei generatii. S-a dus vremea lui "traieste clipa" , acum suntem in plin click and freeze life, endless booties and money . Clericii sa faca spume, parintii sa sune adunarea. So what? Daca se oprea la atat, Spring Breakers era un faliment total in ochii mei. Doar ca aparitia autobranduit-ului  Alien - un James Franco atipic si atat de in rol incat esti hipnotizat - schimba treaba. P

Tradus varza si nuca in perete la noi cu Burlaci intarziati . Varza pentru ca pe mine ma duce cu gandul la niste personaje cu retard mental, ceea ce nu e cazul. Nuca in perete pentru ca unul singur din cei patru eroi din film e burlac pe bune. Un altul e vaduv, un altul e casatorit bine-mersi, iar ultimul are un copil, ceea ce numai a burlacie nu-mi suna...  La CinemaPro, intr-o sala pustie, eu mi-am luat loc in fata. In fata de tot. Pentru ca am mers la film fara ochelarii de vedere. Mi-ar placea sa spun ca am facut-o dintr-o complicitate intentionata cu personajele in etate ale filmului - unul dintre ele are un sold din titan, altul a facut recent un preinfarct si tot asa. Adevarul e insa ca i-am uitat si atat, ceea ce s-ar putea sa insemne ca imbatranesc. :)  Ma invart in jurul cozii, nu? E greu sa o scriu direct. Last Vegas, cu actorii astia misto - De Niro, Freeman, M Douglas, Kline - si cu ei ajunsi la varsta intelepciunii, e un film modest.   Echivalentul a 2 trailere

Docu-experiment polivalent si cool facut de Granada si difuzat de ITV in 2012 in trei parti de cate o ora.  Incepand cu 1964 producatorii au urmarit de la distanta si intervievat la fiecare 7 ani un numar de britanici cu origini cat se poate de diferite. De la 7 ani - cand isi declara nonsalant visele personale si profesionale in imagini alb-negru, trecand prin agitatia de la 21 si 28 - cand viata devine un carusel - si din ce in ce mai asezat pana la 56 de ani cand ajung sa traga un soi de linie inainte de varsta a treia... 56 Up e o riginal, urias, rabdator, autentic si pe alocuri provocator. Ca si cum ai vedea un mozaic al vietii. Am ramas in cap cu un cuvant: bala nce . 4 din 5, excelent. 

Primul Greengrass dupa Green Zone -ul din 2010 e o ecranizare chirurgicala - exacta, riguroasa, sigura, dar rece si cu multe aspecte "uitate" inafara celor 130 de minute vizionate. Ce-i mai naspa e ca la final ramai cu aerul ala de oda inchinata profesionistului din fortele speciale americane, desi Captain Phillips are multe de oferit privitorului. Tom Hanks intra cat se poate de bine in pielea capitanului Richard Phillips , capturat in 2010 de piratii somalezi si eliberat la capatul unei experiente epuizante si terifiante de Navy SEALS. Filmul bazat pe memoriile acelor evenimente e credibil si solid all around. Prima jumatate e un Home Alone cat se poate de serios cu capitanul lui Maersk Alabama apeland la tot felul de strategii si trucuri pentru a-i tine departe pe piratii somalezi. A doua jumatate se desfasoara tot pe apa, dar devine hiperclaustrofobica si din ce in ce mai presanta temporal. Din punctul asta de vedere Captain Phillips se simte pe bune, e deste

Sau inca o dovada ca votul popular de pe imdb nu are nicio relevanta pentru mine. La 5.8 din 10 ar fi trebuit sa ocolesc The Counselor , dar Ridley Scott , duzina de actori cu staif si cateva recomandari ale prietenilor m-au (a)dus in sala. Concluzia dupa vizionare: R Scott are coaie si, spre deosebire de Savages -ul lui Oliver Stone de anul trecut care se ducea prin balarii atacand cumva acelasi subiect si din aceleasi unghiuri, Counselor isi face mult mai bine treaba. O poveste brutala cand e vorba de business-ul drogurilor si amuzant cinica cand vine vorba de moralitate. Pe alocuri sexos memorabil - vezi Diaz facand sex cu un Ferrari, pe alocuri neinspirat - vezi freza lui Bardem . Un pic cam prea impanat cu metafore si vorbe de duh, un pic lungit spre final, dar la totale bine asezat pe stare moment de moment, salbatic si puternic.  Fassbender meserias. Si doua citate, unul din deschiderea filmului, celalalt de la final: Truth has no temperature  si Grief is worthless .

In ritm de melc, a se citi cu cate 3-4 episoade vazute in weekend-uri, am terminat Breaking Badu'. Sezonul 4, "sahul" cu Gustavo Fring - un personaj de prima clasa - ramane cel mai bun al serialului in my book. 5-ul vine mult mai jos. Sunt doar niste piese dezarticulate temporal, mult mai putina rabdare si atentie, un final prea tras de par pentru gustul meu... Si vine vremea sa ne intoarcem la filme.  De vineri seara intru si in concediu asa ca avem si marfa si timp de recuperat. Va sa zica pana in primele zile ale anului viitor am de gand sa vad: Captain Phillips, Oldboy, Dom Hemingway, Nosotros los Nobles, 56 Up, Spring Breakers, Upstream Color, Rust and Bone, Frozen, Prisoners, Don Jon, Catching Fire, Inside Llewyn Davis, 47 Ronin si The Secret Life of Walter Mitty si L'inconnu de lac. Sa vedem cum iese socoteala d-acasa.

Revista Sight & Sound are 5 titluri in comun cu Cahiers du cinema. Top 10 pe 2013 S&S: 1. Act of Killing 2. Gravity (comun cu Cdc) 3. La vie d'Adele (comun cu Cdc) 4. La grande bellezza 5. Fraces Ha 6. Tian zhu ding (aka A Touch of Sin, comun cu Cdc) 7. Upstream Color 8. The Selfish Giant 9. Norte, hangganan kasaysayan (aka Norte, the End of History) 10. L'inconnu de lac (era numarul 1 in topul celor de la Cdc)

Thor: Dark World strange in 3 saptamani in Ro 1.1m dolari. Fast 6 incasa in vara 1.08m dolari in aceeasi perioada. Si cum domnul cu parul lung si balai a debutat in primul weekend un pic sub pachetele de muschi si adrenalina si a recuperat si depasit concurentul direct in urmatoarele doua... pare-se ca vom avea pana la sfarsitul anului un nou lider la box office-ul anului. Liderul saptamanii 18-24 noiembrie a fost insa Catching Fire -ul, partea a doua din Hunger Games, cu 293k $ incasati. Si apropo de Catching Fire - pe care nu l-am vazut, dar il voi include in lista de "recuperari" de la finalul anului - Jennifer Lawrence tunsa scurt arata bestial, iar frica ei de covoare in nuante de rosu mi se pare cam jucata.

1: L'inconnu du lac 2: Spring Breakers 3: La vie d'Adèle 4: Gravity 5: Tian zhu ding 6: Lincoln 7: La jalousie 8: Nobody's Daughter Haewon 9: Rencontres apres minuit 10: La bataille de Solferino

Innamorato Pazzo Italia, 1981 Basmul romantic de tip Doamna si vagabondul E pe lista pentru ca: l-am vazut in bucla pe VHS, dublat in germana si supradublat din 2 in 2 replici de Margarina Dristor El: soferul de autobuz Barnaba Cecchini, Adriano Celentano Ea: principesa de St. Tulip Cristina, Ornella Muti Povestea: ea, in vizita cu familia regala la Roma, se suie in autobuzul lui. Urmeaza sarituri de la trambulina, concerte nocturne in fata ambasadei si... zapada in mai in Cetatea Eterna. Tonul: distractiv fara pretentii, haios, dulceag L’Arnacoeur Franta, 2010 Povestea romantica de tip “never say never” E pe lista pentru ca: escrocii sunt simpa, iar escrocii romantici sunt supersimpa El: Alex, de profesie heartbreaker, Romain Duris Ea: Juliette, fata lu' tata, Vanessa Paradis Povestea: specialistul in desfacerea relatiilor pe punctul de a se transforma in casatorii nedorite de unii se indragosteste de “vic

Saptamana a doua pe ecranele din Ro si freza lui Thor , botezat ghidus Thoreal, rezista bine. Atat de bine (scadere weekend pe weekend e undeva la 30%) incat zeul cu ciocan in dotare ataca pozitia lui Fast 6 , cea de lider de incasari in Ro pe 2013. Lansat pe 24 mai 2013 Fast 6 incasase in primele 2 saptamani 884k $, Thor 2 e la 883k $. Thor 2 va avea in continuare de partea sa frigul de afara - finalul lui noiembrie si luna decembrie aduc un cosum substantial de filme in cinema la noi, dar impotriva sa titluri cu putere la box office - Hunger Games: Catching Fire (din 22 noiembrie) sau The Hobbit: The Desolation of Smaug (din 13 decembrie).

Partea pamanteasca... by Jonas Cuaron.

de Santiago Bou Grasso si Patricio Plaza.

Am trecut de jumatatea sezonului 4, pare-mi-se cel mai bun de pana acum, si Br Ba ramane placere pura. Cum stiu asta? Simplu, vreau sa vad mai mult, dar in acelasi timp imi vine sa-i las timp sa se aseze mai bine in mine. Jocul asta de-a "mai mult, dar mai putin" e dovada cea mai buna ca serialul tinde catre perfectiune. Ce-l face atat de bun? In primul rand faptul ca scenaristii aplica mai mult decat regula lui "show, don't tell", aplica un soi de "everything you show must seriously matter, now or later, plus NEVER tell" . "Economia" asta de cuvinte aduce dupa sine o focalizare aparte pe starile prin care trec personajele, pe care le descoperi si pe care le traiesti ca spectator in paralel. Pentru asta Br Ba isi ia cat timp vrea, cat timp are nevoie. Nu e nimic grabit, nimic fortat, totul se umfla si desumfla intr-o maniera atat de fina incat te lipeste pur si simplu de ecran. Exista o grija aparte pentru backstory-uri, perfect integr

Al doilea lungmetraj dedicat lui Thoreal incaseaza baban: 1.3m RON. E al doilea cel mai bun debut in Ro pe 2013 dupa Fast & Furious 6 (1.5m RON) si cu un portofel in plus fata de Hangover 3 (1.2m RON). In dolari asta inseamna aproape 500 de mii, deci Thor: Dark World va trece garantat pragul milionului de dolari. Over & out.

Citesc ca lumea se inghesuie sa vada in sala de cinema Thor: Dark World . Eu am vazut azi acasa Gomorrah . Nu stiu ce-ar mai fi de zis... De ce naiba e nevoie de planete inchipuite cand aici, langa noi, poate fi cea mai intunecata si dura dintre lumi? De ce sa te chinui cu personaje negative imaginare cand exista Camorra, omnipotenta, omniscienta si atotimplicata, de la depozitarea deseurilor la fake-uri haute couture? De ce sa inventezi un look and feel cgi-istic cand ai la dispozitie Vele di Scampia si alte marginimi ale Campaniei? De ce sa te chinui cu plot point-uri absurde care e musai sa surprinda spectatorul, asa scrie la carte, cand realitatea bruta, asa cum o descrie Roberto Saviano in cartea omonima, iti ofera suficienta marfa pentru cate destine si puneri in scena vrei? De ce sa fortezi o poveste asemanatoare cu atatea altele care nu produce emotie adevarata si nici nu da de gandit, cand poti avea o suita de povesti intretaiate care raman impregnate in creier? Pentr

KINOdiseea 5 15-20 noiembrie 2013 Cinema Studio si Cinema Eforie Programul il gasiti aici.

Gravity a incasat in 5 saptamani in Ro 942k $ si va depasi cu certitudine bariera milionului de dolari incasati la noi. E pe 6 in clasamentul general al incasarilor pe 2013 si are sanse bune sa depaseasca alte 2 titluri (We're the Millers si The Great Gatsby).  Gravity a fost liderul ultimelor 4 saptamani, dar saptamana trecuta s-a inclinat in fata lui Ender's Game. SF-ul dupa Orson Scott Card a incasat in weekend-ul de lansare o suma decenta - 147k $. Captain Phillips , despre care lumea vorbeste ca va primi nominalizari la Oscar,  debuteaza pe locul 3 si incaseaza 100k $. Inca o dovada ca la noi premiul deja castigat "incalzeste" bine relatiile cu publicul spectator. O surpriza placuta vine din partea Domnisoarei Christina . Peste 9 mii de spectatori la lansare e un numar frumusel de spectatori cu incasari de 28k $ (aici am un semn de intrebare, raportul incasari/spectatori pare sa spuna ca au fost si cateva sali unde s-a intrat moca). Nu am vazut-o p

In debutul peliculei lui FeFe Gelsomina merge sa priveasca marea. E felul ei intim si lejer de a-si lua adio de la cei dragi.  Zampano a "achizitionat-o" in schimbul a 10 mii de lire plus niste marunt, iar Gelsomina il va urma negresit si pana la capat intr-o calatorie tragica.  In secventa finala din La Strada Zampano se zbate plin de remuscari tarandu-se pe nisip si spalandu-si fata in valuri. E felul lui incarcat si tulburator de a-si lua adio de la ea si de a-si recunoaste greselile pe care nu le mai poate lua inapoi.

Orice relatie e fericita daca... o privesti in sens invers cronologic. Iar Francois Ozon se foloseste de asta pentru a incheia intr-o baie la apus in Mediterana in doi ceea ce a inceput cu semnarea unor acte de divort. Deci 2 de la un el si o ea. 5 de la cele cinci momente cheie din viata unui cuplu pe care regizorul si scenaristul francez decide sa le extraga chirurgical si sa le expuna intr-o maniera intima si minimalista. Conceptul e "sympa" cum zic francezii. Ozon nu-si iubeste personajele, nici nu le desconsidera. Sta cat se poate de aproape de ele, merge cu ele in pat, le studiaza evolutia fizica, isi apropie camera sa le studieze atent fizionomia. In efortul lui onest nu descopere eroi si antieroi, ci doar personaje lacunare in nuante de gri. Cam cum ni se intampla si noua in viata. Meritul glorios pe care il are aici vine din felul in care fiecare segment reaseaza sensul si valentele celui pe care l-ai vazut anterior. Smecheria vine evident si din structurar

Lungmetrajul de debut al lui Tudor Jurgiu produs de Tudor Giurgiu  e un exercitiu reusit de patrundere in intimitate. Pe o naratiune relativ moale si putin ofertanta in sine, regizorul castiga prin permanenta sa pozitionare la o distanta de siguranta fata de personajul central - Costache, ruda caracteriala de gradul 1 cu Ilie Moromete, in interpretarea aceluiasi Victor Rebengiuc . De ce o astfel de distanta? Cel mai probabil din doua motive contopite. Mai intai pentru ca insusi personajul analizat are o armura emotionala greu de evitat. E ca si cum si noi si regizorul intampinam aceeasi dificultate. In al doilea rand pentru ca - si asta se vede in mod evident in secventele de la cimitir si in plimbarea cu caruta - nici omul Jurgiu nu se simte confortabil cu apropierea brusca sau excesiva de emotia umana, indiferent daca e pozitiva sau negativa. Jurgiu foloseste insa inteligent planurile de profunime, lumina, culorile si spatiul - cat de dura e la inceput noua locuinta a lui

A doua saptamana in cinema pentru Gravity e una foarte buna. Laudele criticilor si consumatorilor deopotriva ii asigura filmului lui Alfonso Cuaron o cadere foarte mica weekend to weekend (pana in 25%) si un numar de spectatori in saptamana (44 de mii) care-l aseaza detasat pe primul loc. In total in primele 2 saptamani in Ro Gravity e foarte aproape de 500k $, performanta cu care nu se pot lauda multe filme anul asta. Intrebarea e cat comustibil mai are Bullock si cat de sus poate urca filmul in clasamentul general al lui 2013. Raman la parerea ca filmul nu va depasi pragul milionului de dolari incasati in Ro (inside 8 weeks) si ca la finalul anului nu va prinde, e drept ca la mustata, top 10 filme cu cele mai mari incasari in Ro. We're the Millers despre care am crezut tot timpul ca va reusi sa stranga milionul de dolari in Ro se ineaca ca... la mal. Are aproape 950k $ de dolari stransi in cele 7 saptamani in care a rulat, dar putin peste 20 de mii adunati in utlima. Sigur c

In State Gravity a avut parte de cel mai bun debut din istorie pentru un film lansat in luna octombrie cu incasari de 55.5m $. Pe 2013 Gravity  sta pe un meritoriu loc 9 in topul celor mai banoase debuturi. Probabil ca va cadea din top 10 pana la sfarsitul anului, dar chiar si asa e un succes remarcabil. Vorbim totusi de un regizor mexican fara priza la mainstream si de un film care sta in 2 personaje. La noi Gravity a prins un loc bun ca expunere in cinema-uri. In acelasi weekend cu el s-au mai lansat o animatie cu forta redusa ( Justin and the Knights of Valour produsa de niste spanioli), Don Jon (debutul in regie al lui Joseph Gordon-Levitt , apreciat de critici, dar nu neaparat un film mainstream), Thanks for Sharing , o dramedie oarecare si Lupu , un film romanesc pe care producatorii s-au chinuit sa-l promoveze ca fiind ultima pelicula in care apare Sergiu Nicolaescu . Aglomeratie mare, dar optiuni slabe. In conditiile astea si prezent in 55 de ecrane Gravity a reusit sa a

Sunt multe filme pentru care sunt suficiente doua-trei cuvinte. Gravity nu e unul dintre ele. Alfonso Cuaron a stat la cutie si a copt ceva bun de tot, indraznet si intens.  Sunt cateva lucruri cu care Gravity iese din tipare. Nu e tocmai obisnuit in lumea blockbusterelor hollywoodiene sa faci film cu 2 personaje, asta ca sa nu zic unul singur. Si nici nu te intalnesti prea des cu filme gandite atat de mult in spatiu, vorbesc de spatiu ca atare, nu de nave spatiale sau planete indepartate. Care va sa zica  Cuaron se inhama la o chestie al naibii de dificila, dar care ii iese fara indoiala. Gravity functioneaza in primul rand la nivel senzorial. Filmarile te ametesc - o fac lent, dar sigur - si e o ameteala organic legata cu conditia personajului sau principal. A doua senzatie certa e cea de sufocare. Iarasi claustrofobia e perfect justificata si absolut necesara avand in vedere drama prin care trece personajul. La capitolele sufocare si claustrofobie Cuaron lucreaza metic

Via Jeff Victor.    

Revelatie - asta e singurul cuvant pe care iti vine sa-l atasezi de cel mai recent film scris si regizat de Woody Allen . Nu credeam ca sfrijitul new-yorkez mai are vana pentru ceva cum e Blue Jasmine . Sigur ca Midnight in Paris a fost excelent, rafinat si fantastic, cult si... (sincer) mai putin Woody decat mi-as fi inchipuit.  Dar dupa el a venit un To Rome With Love - grabit, inegal si lipsit de forta. Woody parea sa revina la turul oraselor europene facut de dragul turismului, nu al filmului. Avea si o scuza buna, e greu sa faci film in regimul lui de viteza - anul si filmul - si sa te ridici la un anumit nivel. Asa ca nu m-am grabit cu Blue Jasmine ... Gresit, complet gresit.  Intr-o maniera obisnuita de lucru, Allen isi alege San Francisco -ul drept fundal (probabil cel mai frumos oras de pe planeta) si survoleaza o intrepatrudere de destine in maniera tragicomica. Pana aici, nimic nou.  Desi a sustinut mereu ca nu scrie despre ce se intampla astazi in lume, pre

82% fresh pe rotten, 7.6 pe imdb dupa pilotul aratat in State in 23 septembrie, dar Blacklist nu trece testul pilotului in cazul meu. Cele 50 de minute de serial nu aduc mai nimic in plus fata de cele 4 minute de trailer. Povestea e cat se poate de generica, imprumutandu-si "piesele" de peste tot si potrivindu-le cum o fi. Mystery box-ul lui JJ e un gimmick suprafolosit si atat. Megan Boone e asa simpatica si frumusica incat numai profiler nu o vezi fiind. Basca oboseala pe care o traiesti numarand atatea steaguri americane si momentele penibile cu rapirea fetitei dintr-o coloana FBI care stie ca va fi atacata.  Din disperarea de a servi ritm, show-ul pierde tocmai detaliile semnificative. Iar din dorinta de a multumi pe cat mai multa lume, ramane fara personalitate. Ma intorc linistit la Breaking Bad - sunt la jumatatea sezonului 2 si e in continuare genial - si astept Crisis -ul NBC-ului in februarie, poate e mai bun.   

Via Jeff Victor. 1982 Conan the Barbarian  1984 Terminator 1987 Predator 1987 Running Man 1990 Total Recall 1991 Terminator 2 1997 Batman & Robin 2013 Last Stand Alte roluri animate: Nic Cage , Gary Oldman , Charlize Theron , Tom Hanks , Natalie Portman , Johnny Depp . 

Good shit, fuckin' good shit - cam asta e verdictul dupa ce-am vizionat pilotul serialului creat de Ann Biderman pentru Showtime . Genul de show cu vana, cojones si o asprime pe care rar le gasesti la network-urile mari de peste ocean. Incerc sa-mi masor cuvintele pentru ca e totusi doar primul episod (nici nu stiu cand o sa am timp de un sezon intreg), dar sunt putine seriale care sa treaca testul pilotului la fel de relaxat si promitator precum Ray Donovan . Tipul ( Liv Schreiber ) e un "fixer" pe langa o casa de avocatura care se ingrijeste de "the rich&famous of L.A", dar belele cu adevarat serioase vin din zona personala acolo unde isi face aparitia taticul Mickey proaspat eliberat din parnaie.  Scriitura pisca bine, camera stie sa-i dea timp lui Jon Voight si omul e creepy dincolo de ce va puteti imagina, iar drumurile care se deschid la capatul pilotului sunt nenumarate. Habar n-ai ce urmeaza sa se intample si... e al naibii de plac

Love building , proiectul nascut in jurul unei scoli de actorie, reuseste o performanta excelenta la lansarea in cinematografele romanesti. Cu 10.206 intrari si incasari de aproape 158k RON, filmul semnat de Iulia Rugina are al doilea cel mai bun start al unui film romanesc in cinema in 2013. Doar Pozitia copilului cu 19.729 de intrari a deschis mai bine beneficiind de buzz-ul oferit de castigarea Ursului berlinez. Povestea unei tabere  iubirii a atras de doua ori mai multi spectatori la lansare decat Sunt o baba comunista (4.816 intrari) sau Mamaia (4.356) ocupantele urmatoarelor locuri in topul lansarilor de filme romanesti din acest an.

Vara lui 2013 a insemnat peste tot in lume de la Iron Man 3 la Pacific Rim, de la Hangover Part III la Man of Steel si tot asa... Cateva cifre amuzante: In Australia The Great Gatsby a incasat 25.3m $. Peste Fast and Furious 6 , Man of Steel sau World War Z . De fapt, cu exceptia lui Iron Man 3 , Marele Gatsby a batut in Australia tot ce era de batut. Oare doar pentru ca producatorii au lasat filmul pe mana regizorului australian  Baz Luhrmann ? In Germania recordul verii, 31.2m $, a venit de la Hangover 3 . In vreme ce peste tot in lume cifrele Wolfpack-ului au scazut, nemtii s-au tinut tare. Fie au fost ei insisi mahmuri, fie se dovedeste inca o data ca nemtii n-au umor. In China Pacific Rim a incasat 111.9m $. Adica mai mult decat in Statele Unite (100.9m $). Da, da, e amuzant. In Polonia Blue Jasmine -ul lui Woody Allen a strans in 3 saptamani 1.6m $, mai mult decat Man of Steel in toata perioada de stationare in cinematografele poloneze (1.2m $). De unde s

Como agua para chocolate a fost mult timp, din 1992 de la lansare si pana recent, filmul de limba spaniola, mexican de origine, cu cele mai mari incasari in Statele Unite. O poveste transgenerationala despre dragoste si destin ecranizata cu bune si rele. Povestea, dupa romanul de debut al Laurei Esquivel , e comuna atunci cand pune in contrast dragostea arzatoare dintre Tita si Pedro si mama Titei si traditiile vremii. Sigur ca e nasol cand inima nu e lasata sa-si vada de ale ei, dar imposibilitatea asta e atat de mulsa cinematografic si atat de departe spatio-temporal de noi astazi incat ai senzatia ca urmaresti o telenovela de generatie veche.  In schimb atunci cand fuge cu povestea din realitate intr-un fantastic la care parca sud americanii sunt cei mai priceputi din lumea asta, filmul se ridica mult peste asteptari. Retetele mostenite de Tita, emotiile picurate de ea in ceea ce gateste si efectele pe care le vezi la cei care servesc mancarea ei fac din Como agua para choc

Am renuntat la analiza de box office saptamanala, devenise o rutina plicitisitoare. In schimb am un ochi pe box office-ul local si din cand in cand, cand sunt vesti de dat, le voi da. Cum e de exemplu cazul cu We're the Millers , comedia non-sequel si non-animata cu cel mai bun debut in Ro in 2013 si, dupa numaratoarea mea, pelicula cu al saptelea cel mai bun debut la noi in anul in curs. We're the Millers a fost intens promovat printr-un promo pe tv cu carlig bun comercial (Aniston facand striptease, multa galagie si cateva poante usurele) si a convins peste 42,000 de romani sa plateasca un bilet de intrare in cinema. We're the Millers a strans la debut 793k RON. Vibe-ul spectatorilor romani e pozitiv (pe cinemagia filmul are nota 8.2) ceea ce ma face sa cred ca, in combinatie cu 2-3 saptamani linistite pe zona de comedie, filmul are toate sansele sa atinga milionul de dolari incasati in Ro.   Al doilea titlu de care n-am vorbit la vremea debutului sau, dar care m

Din lista criticilor de la NYT (Manohla Dargis si A. O. Scott) nu lipseste un roman: Corneliu Porumboiu . Ceilalti nominalizati sunt: Dee Rees, Pablo Larrain, Andrew Bujalksi, Yorgos Lathimos, Joachim Trier, Sarah Polley, Alison Klayman, Matias Pineiro, J.C Chandor, Sebastian Silva, Benh Zeitlin, Na Hong-jin, Barry Jenkins, Andrew Haigh, Maren Ade, Malik Bendjelloul, Terence Nance, Lixin Fan si Mia Hansen-Love. Articolul complet (cu materiale video) il gasiti aici. In sondajul celor de la Criticwire (facut prin luna mai) tot Corneliu Porumboiu era singurul roman nominalizat, iar Sarah Polley cel mai des mentionat nume. Alti nominalizati sunt: Lisandro Alonso, Rian Johnson, Maren Ade, Jeff Nichols, Xavier Dolan, Mia Hansen-Love, Jason Reitman, Farhan Akhtar, Mariano Llinas, Edgar Wright, Dee Rees, Mark Duplass, Dennis Cote, Cary Fukanaga, Jang Kun-jae, Alex Ross Perry, Sean Durkin sau Derek Cianfrance. Sondajul complet il gasiti aici.      Happy hunting, myself included.