DMovieblog

Relatia mea cu musical-ul e precum cea cu o ruda de pe alt continent intr-o lume fara internet. Ne vedem asa rar incat de fiecare data trebuie sa facem cunostinta iar. Am prins o reprezentatie Chicago pe scena TNB (mi-a placut mult energia spectacolului) si am vazut cam tot ce a insemnat musical in mainstream-ul cinematografic – de la acelasi Chicago la Mamma Mia . Adica foarte putin. Ceea ce i-a asigurat lui Les Miserables un punct de plecare interesant in cazul meu: asteptari zero. Mana lui Tom Hooper , omul care a sedus Academia recent cu The King's Speech , e foarte inspirata si in Les Mis . Wide angle folosit la greu, o camera care se bataie destul de mult, dar cu folos, un look apetisant all around venit odata cu un buget bine cheltuit. Imagine vie si de impact. Uite asa nici n-am simtit cand s-a scurs prima jumatate de ora de film. Povestea aduce la un loc un amalgam de teme mari, de la destinul personal la cel istoric. Cu toate astea din tratamentul muzica...