DMovieblog

David Ayer  in elementul sau - studiaza relatiile dintre barbati intr-un univers violent si tensionant. A facut-o excelent cu un duo de politisti in L.A in End of Watch . O face foarte bine si in cazul lui Fury - povestea unui grup de tanchisti prins in ultimele batalii dinaintea capitularii naziste. Ayer din dubla postura - scenarist si regizor - ajutat de acelasi DoP ca la End of Watch - tovarasul Roman Vasyanov - duc imersiunea in atmosfera acelor vremuri la limita suportabilitatii. Cei care isi imagineaza ca Mega Image-ul era deschis si aprovizionat si atunci s-ar putea sa nu duca prea usor imaginile cu senilele trecand peste amestecul de caramizi, noroi si corpuri umane mutilate deja. Da, razboiul a fost crunt. Dar poate mai important, razboiul e crunt. Oriunde si oricand, si azi si maine. Pentru ca inseamna o desconsiderare totala a vietii umane. Si aici Ayer e transant. Nu lasa vreo urma de speranta in povestea lui. De la posibile iubite lasate ingropate printre dara...

Am vazut 12 Years a Slave cu intarziere, dar pe bune - adica intr-o sala de cinema, nu pixelat si inghesuit pe un ecran mai mare sau mai mic de acasa. Concluzia mea: sfasietor, fara sa fie lacrimogen. In ultimele saptamani am auzit tot felul de idiotenii despre 12 Years a Slave ...   Prima: iarasi un film cu si despre sclavi! Nu ca ar conta asta, poti face un milion de filme pe acelasi subiect, vezi Holocaustul, dar lista filmelor cu si despre sclavie in Statele Unite nu e nici macar atat de numeroasa. Wikipedia listeaza undeva la 30 de titluri, iar cand printre ele se numara Lincoln sau Django Unchained... Apoi, ar trebui sa conteze daca filmul aduce ceva nou - in materie de poveste si/sau realizare. Si la capitolul asta 12 Years sta foarte bine: perspectiva negrului liber, artist, rapit si aruncat in sudul sclavagist nu am mai vazut-o in alta parte, iar Steve McQueen vrea sa simti cat mai de aproape totul, dar stie sa-ti lase si spatiu/timp cat s...

Monologul lui Jackie Cogan ( Brad Pitt ) in Killing Them Softly : My friend, Thomas Jefferson is an American saint because he wrote the words 'All men are created equal', words he clearly didn't believe since he allowed his own children to live in slavery. He's a rich white snob who's sick of paying taxes to the Brits. So, yeah, he writes some lovely words and aroused the rabble and they went and died for those words while he sat back and drank his wine and fucked his slave girl. This guy wants to tell me we're living in a community? Don't make me laugh. I'm living in America, and in America you're on your own. America's not a country. It's just a business. Now fuckin' pay me.

Alegorie de la un capat la celalalt al celor 90 de minute de vizionare, KTS puncteaza in oglinda unor rafuieli cu tenta mafiota discursurile politicienilor americani in prag de alegeri prezidentiale si la inceputul crizei financiare. Chiar la final - intr-o incercare de a se asigura ca mesajul a ajuns in timpanele privitorilor usor surzi - Jackie, personajul unui Brad Pitt cu cioc, mustata si parul lins pe spate, o zice pe sleau: America is not a country. It's a business. Now pay me! Adicatelea Andrew Dominik , regizor si scenarist, ii zgandareste pe americani acolo unde sunt ei mai sensibili - la orgoliul lor national. O face intr-o maniera tarantineasca, insa mai putin spumos si mai interiorizat decat ultimele QT -uri. Ceea ce - intr-o lume in care epigonii se clatesc stupidut in bai de sange si one linere bombastice - trebuie sa recunosc e reconfortant.  Cand pune coloana sonora Dominik face alegeri excelente gen Heroin de la Velvet Underground . La fel si cand ...

Desi suna a sindrom din medicina sau a materie studiata prin Poli, titlul postarii e acronimul lui  The Curious Case of Benjamin Button . Pe cat de lung acest titlu, pe atat de lung e filmul lui David Fincher . Daca m-as fi dus sa-l vad intr-o sala de cinema cineva ar fi trebuit sa-mi serveasca cel putin o gustare si in doua randuri sa ma intrebe daca vreau ceva de baut. Plus ca as fi deranjat randul ticsit de oameni veniti sa vada filmul cu 13 nominalizari la Oscar (nu i le-am numarat eu, am auzit-o pe IMN [Irina Margareta Nistor] la Guerilla de dimineata) pentru ca sa fac pipi. Acum ca l-am vazut cu vreo 2 pauze, in linistea propriului apartament, la o calitate sub Germania, nu pot sa mai ma plang cu adevarat de durata sa exagerata. TCCOBB e un old school movie, vrea total, se vrea grandios, traversand epoci si locuri, invartind personaje, basca un film cu mesaj. Din pacate mesajul e aratat, apoi spus direct si inca odata reluat ca sa-ti intre in cap ca poate nu inteleg...