Nu mi-a placut niciodata Iron Man (urmeaza zgomotul pietrelor si injuraturilor care izbesc blogul). L-am gasit de la debut superficial, cliseeic si, ceea ce atunci m-a scos din sarite, exagerat de bine cotat. Mi s-a zis, hei, l-ai luat prea in serios, relax. Slava Domnului ca intre timp primul Iron Man a iesit din top 250 de pe imdb. Pe bune, daca omenirea n-ar fi creat 250 de filme mai bune de atat insemna ca suntem cu totii niste teribilisti cu dublu deficit, cognitiv si emotional. Au urmat Iron Man 2 , care nici nu merita comentat - toata lumea a fost de acord ca "opera" Justin Theroux-Jon Favreau a lasat de dorit, si o prezenta a personajului in Avengers, acolo unde Joss Whedon a reusit sa armonizeze comic suficient supereroii lui Marvel ca sa nu mai conteze povestea carpita. Pentru ca sa-si revitalizeze eroul la al treilea film solo capii Disney/Marvel au optat pentru tataie Shane Black . Omul pentru ale carui scenarii de actiune se porneau razboaie...