Omul-orchestra sau freak control-ul, dupa cum preferati, Shane Carruth la al doilea sau film. De la Primer stii cum vor sta lucrurile: vei vedea filmul prima oara, vei avea cateva revelatii si o gramada de semne de intrebare. Vei citi cateva lucruri pe net - in cazul lui Upstream Color materialul de pe indiewire e fix ce trebuie - si il vei vedea avid a doua oara. Narativ iti vei fi raspuns la cam toate semnele de intrebare, dar vor fi aparute altele noi, meta-urile, alea legate de semnificatii si ce vrea sa spuna Carruth . Cu un buget cat de cat ok fata de penuria de resurse de la debut si cu o stilistica aparte - ermetic as usual, mai putin vorbaret, dar exploatand maximal imaginea, si cu predilectia sa constanta in a folosi sunetul in tot felul de scopuri narative - Upstream Color e in mod evident mai putin pretentios decat Primer. Acolo era nevoie de un minidoctorat in matematica si de altul in fizica, aici autorul lasa mai multe ancore de care sa te agati si all in...
