DMovieblog

Discrepanta mare intre vocea poporului si cea a criticii: 7.0 pe imdb si 50% fresh pe rotten la votul popular, 37/100 pe metacritic si 22% pe rotten-critici. The Words si-a asteptat momentul vreme de mai bine de un an. Concluziile mele: criticii au dreptate, spectatorii de imdb sunt mai varza decat cei de rotten, iar eu am bifat primele 90 de minute pierdute cu un film in 2014. The Words se ascunde in spatele unei constructii de "poveste in poveste in poveste", dar forma asta iq+ nu tine loc de continut si amplifica senzatia de slabiciune a intregului. Personaje fara nicio adancime, ba chiar goale cu totul. Povesti labartate din care nu simti nimic. Lipsa de autenticitate in oricare din lumile in care se desfasoara. Zici ca scenariul e opera unor copii cu talent la scris din clasa a 4-a. Rezulta implicare emotionala zero din partea mea. Poate ca ochii lui Bradley Cooper sunt suficienti pentru cateva domnite sensibile...  1 jumate/5, slab in my book. De evitat....

Ridicat in slavi de critica de film de peste ocean filmul lui Derek Cianfrance n-a produs in mine niciun efect, fie el emotional sau intelectual. Si au trecut vreo 5 zile de cand l-am vazut. E drept ca nici nu poti sa-i reprosezi mare lucru. Daca scenaristii s-ar fi oprit la draftul 14, nu la 37, poate primul personaj, maniacul Luke in interpretarea lui Ryan Gosling , ar fi ramas si cu cateva replici. Sigur, avem o atitudine jucata si jucata bine, dar e cumva asemanatoare cu Drive , iar aici nu la fel de convingatoare sau de adanca. A doua parte a peliculei il are in centru pe Bradley Cooper  si surprinde ascensiunea personajului sau, Avery, pe ruta politist de patrula - politist erou - asistent de procuror. Aici pelicula devine mai interesanta prin 2 personaje secundare - un copoi murdar cu priviri interpretabile in prezenta lui Ray Liotta si tatalui lui Avery, genul uns cu toate alifiile. Prin comparatie cu cei doi, Avery ramane un personaj sarac si neinteresant. A tre...

S-a scris atat de multa comedie romantica in ultimii 30 de ani, in vremuri in care indicatorul "sensul existentei" s-a inclinat din ce in ce mai pregnant catre dragoste in toate formele sale, incat e greu sa vii cu ceva original, proaspat si de impact. Tocmai pentru ca reuseste asta Silver Linings Playbook isi merita locul la gala Oscarurilor 2013. Bradley Cooper , oricat mi-ar sari in cap domnitele inamorate de ochii sai albastri, nu face saltul. Pastreaza permanent pe chip ceva din superficialitatea lui obisnuita si, in unele momente, are un colt de zambet uitat de pe la vreo sedinta foto a unei reviste glossy. Nominalizarea lui pare mai degraba una de incurajare. Ca Jennifer Lawrence poate, stim de la Winter's Bone . Si aici confirma inca o data.       Si el si ea sunt in film nebuni. Nu genul de nebuni frumosi cum zice expresia, ci genul de nebuni cu acte. El a explodat impulsiv cand si-a gasit nevasta sub dus cu altul, iar la spital a fost etichetat cu ...