DMovieblog

Ultimul Nolan e urias de ambitios si de departe cel mai emotional film de pana acum. Simtiti ca vine un "dar"? Cam asa ceva. Chiar si la foarte cald, cand nu pot veni decat cu o suma de impresii, Interstellar nu mi se aseaza perfect. Durata mamut de peste 2 ore si jumatate nu se simte cu adevarat decat dupa vizionare cand parca nu gasesti mai repede toaleta. Ce se simte, mai ales in ultima treime, e "mura-n gura"-ul pe care scenaristii - Nolan & brother - tin sa-l faca. Stii asta atunci cand ti-ai dat singur replici din film cu 5-10 minute mai devreme. Sau poate un alt tu, mai inteligent, ti-a trimis informatia din viitor direct in emisfera dreapta sub forma de impulsuri neuronale. Radem, glumim, dar Hollywood-ul cere unele sacrificii. Nolan vrea cam totul cu filmul asta si asta e o pretentie de cineast adevarat. Dar aruncandu-se in foarte multe directii deodata parca nu mai reuseste sa le tina in frau si sa le adune in aceeasi masura si cu aceeasi s...

In cativa ani cuvantul "pelicula" va fi neavenit. Lumea a trecut, trece si va fi trecut pe digital. Studiourile isi freaca mainile - tehnologia e mult mai ieftina, distribuitorii isi freaca mainile - copiile (numaram atent cati de "i" avem aici, da?) sunt mai numeroase si costa mai putin, multiplex-urile isi freaca mainile - vor avea marfa "fierbinte" si indestulatoare. Pana si autorii necunoscuti se bucura - pot incerca ceva in cinematografie fara investitii majore. Cine pierde? Daca e sa-l asculti pe Cristopher Nolan pierd regizorii si pierd spectatorii - e o discutie lunga despre ce ofera pelicula versus digitalul la momentul asta. Dar mai pierd si cinematografele traditionale, mici. Acele theater-uri americane sau cinematografe de bulevard cum le zicem noi. Cand ai o singura sala si nu faci profituri babane, ci mai degraba deservesti comunitatea locala marunta, nu ai de unde sa scoti banii necesari upgrade-ului tehnologic cerut. Cum pick-up-ul a r...