DMovieblog

Jake Gyllenhaal e senzational - a cata oara? - iar Nightcrawler e un studiu de caracter bolnav, sociopatic, care se vizioneaza cu un gust din ce in ce mai amar si care vine la pachet cu o stare depresiva a doua zi.  Nu caracterul dizarmonic de personalitate dus pana la extrema unor acte criminale savarsite fara clipire naste insa efectul secundar depresiv al Pradatorului de noapte . Ci faptul ca nicaieri in filmul scris, regizat si produs de Dan Gilroy nu se zareste o bruma de umanitate. Partenerul homeless e dispus sa treaca cu vederea orice cata vreme incaseaza jumatate din premiul financiar. Concurentii directi au in linii mari acelasi contur, iar sefa stirilor, dupa cateva iesiri emotionale, trece la un discurs dezumanizant in care-si preamareste salvatorul audientelor si e gata sa ingroape orice adevar de dragul povestii pe care o serveste deja audientei. Sigur ca Gilroy are tot dreptul sa aleaga aceasta cale si isi face treaba foarte bine mergand pe ea, doar ...

Thriller meserias de sus pana jos in vena unor Fincher -uri semnat Denis Villeneuve , omul responsabil si pentru Incendies - un film care m-a dat pe spate intr-un an la TIFF. Poveste care te tine de la un capat la altul pe ace, personaje crescute cum trebuie, atmosfera creata si mentinuta la superlativ, un ritm fara cusur, Hugh Jackman si Jake Gyllenhaal la capacitate maxima, niste personaje negative inlantuite si atat de bune incat ai senzatia ca esti intr-un film asiatic, distributie secundara fara greseala. Merita oricand a doua vizionare in cautare de indicii si detalii semnificative. 5 din 5, senzational. Must see.