DMovieblog

De la Tony Zhou si al sau  Every Frame a Painting.

Fratii Coen in dispozitia lor ludica lucreaza pe o poveste tribut la adresa Hollywood-ului anilor '50.  Personajul central din Hail, Caesar! e un fixer pentru studioul imaginar, intalnit si-n Barton Fink , Capitol Pictures. Eu cand aud de fixeri ma gandesc automat la Ray Donovan . Cu care insa Eddie Mannix din HC! are un singur lucru in comun: si el uita sa dea pe acasa, desi e un familist convins.  Altfel vremurile lui Mannix - suntem la finalul golden age -ului hollywoodian - si viziunea fratilor Coen sunt in polul opus fata de hard drama din Ray Donovan . HC! inseamna bosi cu idei crete, actori si actrite cu minte putina, filme epice grandioase, musicaluri in ritm de step si drame cu pedigree, bugete tinute in lesa, comunisti imaginari si reporterite cu gustul tabloidului, relatii pasagere sau secrete ce trebuie tinute departe de ochii celor care e musai sa revina saptamana de saptamana in scaunul din cinematograf. Star system -ul e pus aici sub o lupa colorat...

Cu un scor meta de 80 si tot felul de etichete agatate de el - gen regizat de Steven Spielberg , scenariu trecut prin mainile fratilor Coen , inspirat de o poveste reala... blah-blah - nu l-am putut ocoli pe Bridge of Spies . Ce-i drept alternativele erau Spectre - si nu aveam pofta de popcorn - si The Good Dinosaur - si nu aveam chef de o sala de piticanii nerabdatoare. Bridge of Spies e un pom laudat. E plat si hiperprevizibil, cu personaje care nu transmit, cu o tona de gargara propagandistica si o gaura mare cand vine vorba de profunzime. Cu un asterix pentru cateva secvente la final cand reuseste performanta de a spune ceva despre universalitate si umanitate. Prea putin insa pentru asteptarile create. 2 si jumatate din 5. Nu pierdeti nimic daca-l ratati. 87/104/2015 .

Cel mai evreiesc film al fratilor Coen . Setat in 1967 intr-o suburbie din midwest-ul american - adica exact cadrul copilariei fratilor - A Serious Man porneste cu o vorba inteleapta, ceva de genul "in viata e bine sa ramai detasat orice ti s-ar intampla". Urmeaza apoi un festin comic negru in nota obisnuita Coen in care personajul principal incaseaza si iar incaseaza de la vecini, de la elevi, de la proprii copii, de la nevasta, dar de unde nu... Pentru mine nu e din categoria top 3 Coen movies, merg in continuare pe Llweyn Davis, No Country si Big L.  Aici e si o lectie de idis gratuita. 3 din 5, bun in my book. 75/104/2015.

Inside Llewyn Davis are sarmul comic imbatabil tipic unui film al fratilor Coen, o nostalgie picurata pentru vremuri apuse - ale folkului, Village-ului si ale unei Americi de altadata - si un sentiment sfasietor pe care il simti din plin spre finalul gandit cu schepsis. Sigur ca Beasts -ul lui Zeitlin e fundamental diferit, pe undeva in opozitie, zbuciumat, senzorial si salbatic, dar eu unul de la Beasts incoace n-am mai vazut ceva atat de intreg si de coplesitor. Totul e la superlativ. Imaginea semnata de Bruno Delbonnel (Amelie), interpretarile - de la Oscar Isaac (Oscar!, Oscar!) sau Carey Mulligan si pana la fiecare personaj secundar (nu lipseste John Goodman !). Vorbim de aparitii, unele poate de cateva zeci de secunde, gandite, lucrate si finisate pana la cel mai mic detaliu. Dialoguri brici, muzica divina, un pic de road movie, o pisica, de fapt doua... 5 din 5, senzational. Absolut must see.

aka The Dude. Umor demential din mana meseriasilor frati Coen , o interpretare bestiala din partea lui Bridges , Goodman & Buscemi - trioul de bowling si viata. Si un Turturro total diferit de cel obisnuit, dar cretin de hilar si absolut fermecator. Cateva scene de fantezie care aduc a Terry Gilliam si o poveste plina de personaje scoase din gradina zoo a umanitatii - Los Angeles . Locul unde poti sa traiesti fara sa muncesti si sa te imbogatesti dintr-un schemin' & dealin'. In timpul vizionarii ai senzatia ca povestea ar putea continua la infinit, alteori aluneca intr-un roman de-al lui Charles Bukowski , o incrucisare de Factotum cu De duzina. De fapt asta e esenta lui TBL - duzina ridicata la rang sublim. Nu stiu daca e un film de primele 100 ever, dar in categoria best of '90 are un loc rezervat. Fuck cica apare de 281 de ori. Dar dude oare de cate ori?     4 din 5, excelent, absolut must see.

Nimic nu mi-ar fi placut mai mult decat sa pot scrie Burn after watching. Era un titlu cool si critic in ton cu toti cei care desconsidera filmul pe net, dar ultima pelicula a fratilor Coen mi-a placut. Nu e genul de comedie la care sa te cracanezi de ras, dar mie mi s-a parut ca a avut momente stralucite, de caterinca dementa. Sa luam un personaj la intamplare, sa zicem Linda Litzke - femeia la 40 de ani, care se pricepe ca nimeni alta la cuvinte, dar care are nevoie urgenta de bani pentru 4 operatii estetice (liposuctie la nivelul segmentului 2 al bratelor, augmentare mamara, reducerea feselor si...mai era ceva la ochi dar nu stiu cum ii zice). Linda vrea sa obtina banii din asigurarea ei de sanatate, incercand sa le explice birocratiilor si supervizorilor lor via telefon ca munca ei depinde de imaginea pe care reuseste sa o afiseze... Evident ca nu tine si atunci incearca sa vanda un disc cu informatii secrete, de care a facut rost un coleg de la sala de sport la care lucreaza,...