The Butler

Cu o actiune care incepe intr-un camp de bumbac insangerat in 1926 (imagine pe care am vazut-o recent si in Django Unchained, ca de obicei supralicitata a la QT) si se incheie la Washington in 2008, The Butler reuseste sa-si inchida curat si abil cele doua teme fundamentale pe care lucreaza - familia si castigarea drepturilor civile de catre populatia de culoare din State. 



Sigur ca lasa multe lucruri din biografie pe din-afara, iar pe altele, mai ales cele politice, le subtiaza pana la comic - e de discutat daca nu cumva chiar cauta un astfel de efect. Toate astea au insa foarte putina importanta pentru ca The Butler vorbeste consecvent despre schimbare si despre un schimb de generatii, despre felul in care fiecare generatie a inteles sa duca lupta mai departe. Majordomul e un agent al schimbarii lente, subversive. Activistul e catalizatorul instantaneu. Primul vine dintr-o generatie pentru care siguranta fizica si financiara erau valori supreme. Cel de-al doilea, fiul celui dintai, beneficiind in mod natural de ele nu le mai vede rostul cata vreme nu are si celelalte drepturi si libertati. 

The Butler poate fi acuzat pe merit ca joaca prea mult "la Oscar" -  castul secundar e doldora de nume mari si filmul se inclina mereu catre lacrimogen -  dar cel putin in cazul lui Forest Whitaker jocul ii iese. Omul e misto intotdeauna, iar aici e senzational. Chipul lui chinuit, expresivitatea privirii plus machiajul il fac perfect pentru un protagonist retras, dar martor plin de trairi. Nominalizare la Oscar garantata, o sansa buna si la o a doua statueta. 



 3 jumate din 5, foarte bun. Si asta venind de la cineva care nu se da in vant dupa biopic-uri.

Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal