DMovieblog

Filmul american e una dintre puterile de influentare intru stilul de viata si valorile de peste ocean care lucreaza de cele mai multe ori intr-o maniera soft . In American Sniper insa nu e mai nimic soft - vorbim de o agenda evidenta, sustinuta fatis, cu lacune rusinoase, si de un volum infinit de patriotism eroic fara nicio umbra. Deci nu pe gustul meu.  Asa cum era de asteptat filmul a spart la incasari la el acasa pentru ca ii gadila pe americani la toate punctele lor sensibile. In schimb nu a rupt gura targului inafara tocmai pentru ca restul lumii e mult mai circumspecta vizavi de motivatiile si mijloacele americane si de stilul de jandarm razboinic. Sigur ca acest rol din urma poate fi explicat prin combinatia de imperiu tanar + natiune obisnuita sa stea cu pusca sub perna. Divaghez.  Inapoi la American Sniper . Cauzele razboiului din Irak sunt asezate din 2 cadre vazute la tv - atentatele de la Nairobi si Dar-el-Salam si cel de la New York. Da, fix atat de su...

Aparitie mai mult sau mai putin surprizatoare la Conventia Nationala a Republicanilor 2012. Clint Eastwood cu un discurs intre intepaturile de la un stand up comedy (Go ahead, make my day) si nationalism mulat pe tehnica scaunului gol in care l-a asezat pe Obama (We own America). Sa-l ataci pe Obama pentru starea economiei si cifra hipersensibila a somajului pare firesc, dar sa-i reprosezi politica externa (razboiul din Afganistan, inchisoarea Guantanamo) e bizar. Pana la urma nu face decat sa continue politica lui Bush jr. (republicanii se contrazic singuri) si in extenso linia politicii externe americane in general. Daca cineva si-a imaginat ca America are cum sa schimbe macazul, a fost copil. Yes, we can multe, nu si asta. Regulile jocului au fost si vor ramane aceleasi indiferent cine va ocupa din toamna scaunul de presedinte.   

Eastwood amintind de al sau Kowalski din Gran Torino intr-un spot din finala Superbowl 2012 pentru fabricantii auto din Detroit. Nationalism lacrimogen 100% si un aer politic democrat (desi Eastwood e considerat republican): America dupa primul mandat Obama e la pauza. Urmeaza repriza cu numarul 2. Industria auto si-a ales calul.

Il urasc pe Clint Eastwood pentru ca face mereu filme care sa-mi placa. Imi propun mereu sa nu se mai intample asa, l-am urat pentru ca a luat un Oscar in lupta cu Scorsese , dar mereu reuseste sa ma intoarca. E cazul si cu Gran Torino , ultimul sau western din suburbie. Povestea filmului e foarte simpla, dar e al naibii de bine scrisa, iar Eastwood insusi joaca beton. Mucalit, acid, necredincios pentru ca a vazut destule la viata lui, veteran de razboi, strans la punga, nationalist, politic incorect pana in maduva, intolerant din principiu, cu respect pentru valorile traditionale la care nu vrea sa renunte sub nici un chip - cam asa arata portretul lui Walt Kowalski . Cel mai delicios detaliu de constructie e maraitul. Apoi vine scuipatul, pe urma ranjetul si vorba suierata. Hallefuckingluja! Finalul are un singur sens... s-a tras cortina peste personajele interpretate de Clint Eastwood . E sfarsitul. Ultimul erou all american si-a lasat mostenirea "on the conditio...