DMovieblog

Mai moale si mai conventional decat l-as fi crezut/vrut in ceea ce priveste povestea spargerii Enigmei, Imitation Game capata greutate si sens via biografia si personalitatea lui Turing si felului in care lumea s-a raportat la el cat a trait. Sunt doua momente care m-au izbit ca dezamagitoare pentru un film nominalizat la Oscar. Acel "if you destroy Alan's machine I quit" - "and I" - "and I" . E atat de uzat si previzibil incat in loc sa ridice miza, asta ii era scopul, m-a facut sa rad. Si acea dublare complet inoportuna, cu accent ultrapersonal, in care Alan trebuie sa sustina iarasi un punct de vedere, de data asta in fata unui membru al echipei al carui frate ar putea, dar nu e intelept, sa fie salvat.  Dincolo de asta povestea e mai mereu moale, cu o miza ramasa insuficient explorata si personaje caldute.  Castigul filmului vine (prea) tarziu, atunci cand piesele puzzle-ului din copilarie se aseaza la locul lor si cand destinul lui Turin...