Trumbo
Mi-a adus aminte de Imitation Game , alt biografic cu pretentii la Oscar din sezonul precedent. Acelasi aer conventional care nu e niciodata de bine. Doar ca Trumbo nu se salveaza din personalitatea eroului sau, ci dintr-un cast care pune umarul cat de bine poate pentru a da filmului emotie. Dalton Trumbo n-ar fi riscat niciodata inchisoarea pentru o idee. Nu era genul asta de om sau in propriile sale cuvinte: The radical may fight with the purity of Jesus, but the rich guy wins with the cunning of Satan. Cand te autodefinesti asa filmul ramane fara erou. Trumbo nu e niciun antierou, e cel mult un erou construit cu forta. Ca si Trumbo omul, Trumbo filmul vrea sa stea intr-o zona calduta, de confort. Cranston face o treaba buna, iar Academia se da in vant dupa povesti despre ea insasi, asa ca nominalizarea e si meritata si asteptata. Restul distributiei il sustine bine: Diane Lane e sotia etern intelegatoare, Hellen Mirren o Hedda Hopper plina de venin, iar...