DMovieblog

Trist sa n-ai parte de surprize majore la o gala Oscar. Parca nu e nimic de discutat dupa. Asa ca hai sa ne jucam un pic. Cum ar fi fost daca... *** cel mai bun film iesea The Social Network *** Ion Popescu via Mark Zuckerberg: I just won Oscar!!! Fuckin' cool!!! 3 253 619 like this. 237 892 comments. 6 hours ago. *** cel mai bun film iesea Inception *** Nolan, vinovat? Ancheta in derulare: mai multi memebri ai Academiei Americane de Film acuza ca ideea castigatorului le-a fost plantata in minte cu mult timp inainte. Cam de la ultimul film cu Batman. *** cel mai bun film iesea Toy Story 3 *** Al treilea a fost cu noroc. Studiourile strang pumnii pentru Madagascar 3-ul care sta sa apara si apasa pedala de acceleratie pentru Cars 3. Cars 2 ramane deocamdata "in development". *** cel mai bun film iesea The Kids Are All Right *** S-a facut dreptate! Dupa ce The Hours, Brokeback Mountain si Milk au ratat marele trofeu, comunitatea LGBT este in extaz. Parada spontana pornita di

3 zile pana la decernare, iar casele de pariuri dau drept sigure victoriile lui Portman si Firth. Pentru cel mai bun film a fost o perioada cand Social Network era in pole position, dar de cateva saptamani King's Speech, cu kilogramul de premii castigate intre timp, a devenit mare favorit. Aici nu pot decat sa deplang soarta lui Inception lansat prea devreme pentru ca sa conteze... Tot siguri sunt dati Toy Story 3 pentru animatie, Bale pentru rol secundar masculin si Inception pentru efecte vizuale. Ceva surprize? Nu se prea arata...

Ieri mi-am amintit in treacat de debutul regizoral al lui Tom Ford - A Single Man. Inevitabil am ajuns sa ascult iarasi coloana sonora. E incredibil ca efectul e neschimbat asupra mea. Nu s-a tocit deloc. Ma absoarbe in cateva secunde intr-un spatiu-timp de unde tot ce se petrece pare incetinit. Colegii se misca lent, pot sa le sparg miscarile in zeci de bucatele, le aud cuvintele in surdina, le citesc expresiile care se dilata spre infinit. Si apoi incerc sa-mi indrept atentia asupra mea si nu ma gasesc. Fizic sunt, dar muzica asta reuseste cumva sa ma suspende de mine insumi, nu pot sa accesez nimic.

Luca Guadagnino s-a razvratit impotriva conationalilor sai si le-a reprosat ca nu i-au trimis filmul la Oscar. Daca stii cat de vomitiva e masinaria mediatica berlusconiana si dupa ce vezi Io Sono... s-ar putea sa-i dai dreptate. Faza e ca mie filmul lui nu mi-a placut. Mi-a placut enorm Tilda Swinton, e senzationala, cu italiana ei cu accent rusesc invatata pentru film si cu aristocratia care ii curge direct prin vene. Alegerea perfecta, merita oricate premii. Mi-a placut cinematografia - de la debutul inghetat si industrial milanez pana la scena de sex pe langa San Remo, in mijlocul unei naturi in miezul agitatiei de primavara - totul e comunicat simbolic prin imagine, cuvintele lipsesc. Suport si ritmul foarte lent. Dar... povestea m-a lasat rece ca gheata, coloana sonora mi s-a parut oribila, iar finalul... o oroare. Cum sa-ti placa un film care se termina atat de slab? De ce sa fortezi povestea in neverosimilul unei tragedii stupide... P.S.1: Single Man-ul lui Tom Ford e la fel de

Iubit de critici, dar primit mai degraba modest de public, Drag Me to Hell a ajuns prin topurile celor mai bune filme din 2009 si in lista mea de vizionare din weekendul asta, Anno Domini 2011. Dupa cativa ani buni "pierduti" in mrejele francizei Omului Paianjen, Sam Raimi si-a luat fratele si a pus de un script si o regie la un film... zice-se horror. Mie nu mi s-a parut asa. Am ras mai mult decat sa ma sperii, dar e adevarat ca l-am vazut cu lumina aprinsa. Si mi-a mai fost si sila mai des decat spaima pentru ca o colectie interminabila de lichide de culori din cele mai dubioase s-a varsat la intervale regulate spre mine. Rastoarna cliseele, revolutioneaza genul? N-as zice. Premiza e cheesy, stereotipul tigancii batrane e subtiat de accentul polonez, iar cu replici gen "sunt vegetariana si fac voluntariat la adapostul de catei" atunci cand refuzi sa matrasesti un pui de animal ca sa-ti scapi pielea de la a fi tarata in Iad... as zice ca suntem (doar) intr-o parodi

Gnomeo e un pitic de gradina cu barba - bizara alegere, Juliet e o pitica de gradina care-ti aminteste al naibii de mult de Scufita Rosie, iar povestea lor de amor la scara mini, gandita ca o comedie romantica chinuind originalul de Sf. Valentin, e mai aproape de tragic pentru privitor. Pretentiile de la o animatie sunt inalte si da, vorbim de un film cu pitici... dar nu e vina lor! Mai degraba vinovati sunt producatorii care nu s-au hotarat ce vor de la film si scenaristii, prea multi la numar, care mai mult s-au calcat pe picioare decat sa scrie replici si situatii amuzante. Rezultatul e o struto-camila: Gnomeo & Juliet ba vrea sa fie o poveste siropoasa si cuminte - presarata cu cantecelele lui Sir Elton John si momente dulci-romantice, ba schimba foaia si incearca sa isi arata coltii cu cate o cursa cu masinile de tuns iarba, un pitic exhibitionist sau o statuie a lui nea Shakespeare dotata cu un umor negru cu iz britanic. O sa le placa copiilor pentru ca e plin de culoare si p

Saptamana trecuta primesc un mail cu propunerea unei sesiuni de filme overrated la care participa niste bloggeri. Ma bag in orb. Rezultatele - mai jos. Matiuska-Enter the Void Filmul-eveniment al lui Gaspar Noe "Enter de Void", e pentru mine un experiment respingator cu o poveste mult prea simplissima, cu o tensiune omniprezenta, cu o moralitate absenta, cu o sursa de captare a emotiei mai mult negativa, cu o desirare permanenta a unei lectii de trai intr-un mediu al raului, si cu o lipsa acuta de fond filosofic suplinita cumva de multimea "care-urla" a detaliilor unui carui alt context social decat al Tokyo-ului. Diana-Ran Kurosawa e considerat de toata lumea un "clasic" am vrut si eu sa mananc Kurosawa pe paine, sa vad ce gust are. Cei sapte samurai m-a cam lasat rece si somnoroasa (come on everybody..nu e chiar asa misto), dar am zis sa nu ma las asa usor, si am vazut si Rashomon. Descoperirea mi-a dat incredere, si am spus ca merita sa ma mai uit si l

Nu e un film despre box. Poate doar ultimul sfert arata si se misca ca o poveste tipica despre lumea pugilistica - si acolo The Fighter e subtirel, previzibil si lipsit de farmec. Insa celelalte trei sferturi... ei bine, acolo David O. Russell exceleaza intr-o drama intensa de familie, iar Christian Bale acapareaza pur si simplu pelicula cu intensitatea si profunzimea personajului sau. Spre final e o scena cu el mergand, filmat de la spate. Mersul ala, studiat probabil ore in sir, reuseste sa spuna TOTUL despre un om care si-a luat cateva carute de pumni in cap, a trecut prin infernul drogurilor si puscariei si s-a intors pentru a-si vedea fratele incoronat cu un titlu mondial. Si e un mers filmat din spate, in care Bale nici macar nu poate folosi expresivitatea privirii sale! In rest... numerosul clan irlandez (zici ca sunt portoricani, nu alta!) e spurcat la gura, iute la manie si cu chef sa-si spele rufele in public, asa ca lui Micky Ward ii e mai greu sa aseze la un loc in coltul s

Lui Buried nu-i poti reprosa mare lucru. E un film ok care sta intr-un singur personaj si ala prins intr-un spatiu meschin, creeaza momente bune de tensiune, Ryan Reynolds nu strica nimic, iar finalul dramatic al spaniolului Rodrigo Cortes vine peste asteptarea subpersonalitatii mele paranoice care isi construise un epilog in sistemul "testului suprem" al serviciilor secrete. Si astfel ma atinge. In plus te face sa reconsideri valoarea unei brichete de calitate. :) Dar vine apoi 127 Hours si te da pe spate. Si e tot un singur personaj. Si mai prins decat intr-un sicriu. Franco e mai subtil in interpretare, iar personajul sau are o tarie de caracter sfidatoare asemanatoare lui Churchill ("praf si pulbere se va alege de imperiul britanic. Moartea ne pandeste pe toti. Iar eu simt ca intineresc cu 20 de ani"). Danny Boyle lucreaza excelent profunzimea psihologica a personajului, montajul e divin, muzica misto. Iar dupa 127 Hours ajungi sa apreciezi o lama de cutit de ca

Prima oara cand am auzit de Mihail Hodorkovski a fost cand i-am citit o scrisoare deschisa adresata tineretului rus. Asta pentru ca se afla deja dupa gratii si avea certitudinea ca fostul sau amic Putin va arunca cheia fooooarte departe. Ceea ce s-a si intamplat. Recent, la cei 7 ani de parnaie oferiti initial, regimul moscovit i-a mai adaugat alti 7. I-au dat cu bonus! S-au revoltat un pic capitalele civilizate ale Europei, dar si-au adus aminte cum e treaba cu gazul si au lasat-o moale. Cat despre Hodorkovski... ce e de zis? Fusese al 16-lea cel mai bogat om din lume, dar s-a pus cu cine nu trebuie... De ce si mai ales ce l-a facut sa revina acasa, in capitala Rusiei, desi avea informatii clare despre arestarea sa? Cica asta vom afla din documentarul Hodorkovski semnat de neamtul Cyril Tuschi. Premiera va avea loc de Sf. Valentin in festivalul de la Berlin. Asta desi, si aici vine stirea, filmul a fost furat de mai multe ori. Mai intai in stadiu preliminar din insula Bali unde se afl

Cel mai simpatic intelectual din NY a scapat de obsesia pentru Scarlett Johansson. Aleluia! Nu si de cea pentru Londra… probabil ca mai e nevoie de cateva ore de terapie. Venit recent pe ecranele de la noi pentru un numar firav de doritori – in sala unde l-am vazut eu am fost fix 3 spectatori! – ultimul film scris si regizat de Woody Allen nu e vreun varf al carierei sale, dar pentru mine vine peste Cassandra’s Dream sau Vicky Cristina Barcelona – apropo de VCB, ma uimeste cat de overrated poate ajunge un film! Revenind la You Will Meet…, Woody isi face treaba in nota obisnuita. Te anunta din start ca life is a tale told by an idiot, filled with sound and fury, signifying nothing. Si cu incadrarea asta nascuta din marele Will, urmareste agitatiile din ce in ce mai tulburi ale unei maini de personaje din burghezia londoneza care alearga dupa cai verzi pe pereti. Woody imbatraneste si el asa ca o parte a personajelor sunt aduse direct din salonul de geriatrie, portia de sex e tinuta pe

De la primul lor hit, Dumb & Dumber, si pana la ce sta sa apara in cinematografe cat de curand - ma refer la Hall Pass - Peter si Bobby Farrelly au avut o inclinatie speciala pentru cupluri de personaje ciudate. #3 Filmul: Kingpin Cuplul: Roy Munson si Ishmael Actorii: Woody Harrelson si Randy Quaid Cheia: Dumb & Dumber dusi in lumea profesionista a bowlingului. Cu maini de plastic. #2 Filmul: Me, Myself & Irene Personajele: Charlie Baileygates si Hank Evans Actorii: Jim Carrey si Jim Carrey Cheia: Dubla personalitate nascuta din tradarea nevestei pentru un pitic de culoare si greutatea cresterii a trei baieti afro-americani de cateogie XXL care nu-ti mai lasa loc pe canapea. #1 Filmul: Stuck on You Personajele: Bob si Walt Tenor Actorii: Matt Damon si Greg Kinnear Cheia: Un atlet desavarsit si un actor innascut. Un timid si un cuceritor. Lipiti din nastere.

Iciar Bollain a capatat cu pelicula ei din 2003 o caruta de premii in lumea hispanica printre care vreo 7 premii Goya. Explicatia tine mai degraba de filozofie si societate decat de estetica si creativitate. Se stie ca spaniolii sunt machisti, iar violenta domestica ramane de multe ori nedeclarata nu doar in fata oficialitatilor, dar si a propriei familii. Asa ca un film cu tema asta impresioneaza jurii si spectatori. Din pacate Te Doy Mis Ojos n-are nimic in plus fata de cazul clasic din manualele de psihologie, poate doar niste imagini cu oraselul medieval Toledo. Interpretarea Laiei Marull in rolul sotiei abuzate e foarte buna, dar tot ce se consuma pe ecran are un aer teribil de deja connu asa incat nu-ti ramane decat sa astepti izbavirea end creditsurilor unui film ce s-a dovedit strict educativ.

Nimrod Antal, regizor la debut, coscenarist si coproducator al celui mai cunoscut film maghiar de dupa caderea regimului comunist, e un fel de Guy Ritchie care si-a luat cu ultimii bani niste ciuperci halucinogene, iar apoi s-a scoborat sa le roada pe o banca in maruntaiele metroului din Budapesta. N-am nicio scuza ca nu am vazut Kontroll pana azi, dar pot sa punctez exact cele 2 momente care m-au facut sa vreau sa-l vad. Mai intai cand in vizita de la Budapesta m-a controlat de bilet un tip la vreo 30 de ani, genul pitbull: ras in cap, patratos de la cat trage la sala… Ei bine cand mi-a intins biletul inapoi am vazut cum avea tatuate niste litere pe exteriorul falangelor. Cred ca atunci cand iti luai un pumn in freza de la el vedeai un ultim cuvant in fata ochilor. Nu vorbesc o boaba ungureste, dar as paria pe o urare pozitiva gen noapte buna sau somn usor! Si atunci mi-am zis: tre’ sa vad Kontroll, stiam ca e vorba de controlori din metroul Budapestei. Acelasi lucru mi l-am zis si du