DMovieblog

Thriller meserias de sus pana jos in vena unor Fincher -uri semnat Denis Villeneuve , omul responsabil si pentru Incendies - un film care m-a dat pe spate intr-un an la TIFF. Poveste care te tine de la un capat la altul pe ace, personaje crescute cum trebuie, atmosfera creata si mentinuta la superlativ, un ritm fara cusur, Hugh Jackman si Jake Gyllenhaal la capacitate maxima, niste personaje negative inlantuite si atat de bune incat ai senzatia ca esti intr-un film asiatic, distributie secundara fara greseala. Merita oricand a doua vizionare in cautare de indicii si detalii semnificative. 5 din 5, senzational. Must see.

Relatia mea cu musical-ul e precum cea cu o ruda de pe alt continent intr-o lume fara internet. Ne vedem asa rar incat de fiecare data trebuie sa facem cunostinta iar. Am prins o reprezentatie Chicago pe scena TNB (mi-a placut mult energia spectacolului) si am vazut cam tot ce a insemnat musical in mainstream-ul cinematografic – de la acelasi Chicago la Mamma Mia . Adica foarte putin. Ceea ce i-a asigurat lui Les Miserables un punct de plecare interesant in cazul meu: asteptari zero. Mana lui Tom Hooper , omul care a sedus Academia recent cu The King's Speech , e foarte inspirata si in Les Mis . Wide angle folosit la greu, o camera care se bataie destul de mult, dar cu folos, un look apetisant all around venit odata cu un buget bine cheltuit. Imagine vie si de impact. Uite asa nici n-am simtit cand s-a scurs prima jumatate de ora de film. Povestea aduce la un loc un amalgam de teme mari, de la destinul personal la cel istoric. Cu toate astea din tratamentul muzica...