DMovieblog

Am iesit de la Wes Anderson -ul asta cu o ameteala egala cu cea traita la Gravity . Poate de vina sa fi fost in parte si proiectorul, dar ceva din responsabilitate ii revine, sunt convins, si autorului: GBH e un tour de force de sus pana jos. Wes Anderson are obiceiul sa-si scufunde spectatorul in universul filmelor sale ultrarapid - montaj, prezentare de personaje, rame narative, the works. La finalul unei introduceri frenetice esti intotdeauna hooked. Aici insa nu se opreste nicaieri, nu ia o pauza nicicand - si vorbim de 100 de minute de film. Sare pe axa timpului precum un baietel agitat scarile de la bloc, isi pune personajele sa vorbeasca continuu si pe nerasuflate - cult si rafinat cum ne-a obisnuit, taie des si foarte des. Inclusiv la nivelul unor alegeri cromatice, e pur si simplu turbat. Iar aparitiile secundare - multe din ele obisnuite pentru un WA - se succed in ritm dement. Povestea are oarescari trimiteri istorice, dar ramane inca o mostra ...

Instant pleasure, cam asta e verdictul pentru dublul debut al lui Wes Anderson : in lumea animatiei stop motion si cea a adaptarilor, dupa romanul lui Roald Dahl . La prima vedere un Wes Anderson ca la carte: tematica familiei disfunctionale e acolo, nu lipsesc momentele unor scrisori, cadrele in continuitate prin diverse incaperi, temele muzicale obisnuite, prim planurile, prezentarile in voice over pentru trecutul personajelor, spiritul ludic dulce-amarui si mesajele in cheie umanista chit ca umanitatea are aici rol de personaj negativ prin intermediul unei triplete de afaceristi. Plus voci obisnuite ca Bill Murray sau Owen Wilson .  Si totusi Fantastic Mr. Fox este un Wes Anderson altfel: probabil cea mai trainica si mai normala familie pe care regizorul alege sa o studieze, ceva mai putina nostalgie si un pic mai multa veselie, un ritm al povestii sensibil mai saltaret si cateva momente cu personajul Sobolanului in cheie western aproape tarantineasca. No slow motion...

Wes Anderson clasic. Acelasi stil inconfundabil cu introduceri extinse ale unui narator (de data asta chiar o prezenta fizica, nu doar o voce), filmarile extra wide-angle si o distributie din care nu lipseste Bill Murray . Si aceeasi substanta din care texanul, provenit el insusi dintr-o familie divortata devreme, isi trage mereu seva: familia stricata, dar inca reparabila. Moonrise Kingdom vine cu un adaos de sensibilitate nascut din varsta frageda a eroilor. El e orfanul atot refuzat, fugar din tabara de scouteri, ea nebagata in seama intr-o familie vraiste, amatoare sa inceapa o viata de aventuri. Impreuna  isi construiesc propriul lor paradis, atat de impresionant incat l-am reconstruit din cateva frame-uri aici , si lupta pentru el. Daca ati vazut si v-au placut The Royal Tanenbaums sau/si The Darjeeling Limited , cu  Moonrise Kingdom  mergeti la sigur. 4 din 5, excelent in my book.  

Sau Meet the Royal Tenenbaums. In centru pozei, in spate, cu ochelari, e Royal Tenenbaum . Veritabil pater familias, si-a abandonat sotia, respectabila in deux piece, si copiii - tipul in trening rosu, tipul cu o acvila pe umar si donsoara in rochie, ea din urma fiind adoptata. Nu par foarte sanatosi? Pentru ca nici nu sunt. Dar pana la urma cine (mai) e... Royal a locuit la un hotel ani in sir, a ajuns lefter si cand l-a sunat un indian - sluga in resedinta Tenenbaum - sa-i spuna ca nevasta-sa e curtata activ (atat de activ pe cat o poate face un contabil - tipul de culoare la papion) s-a hotarat sa se intoarca acasa. Si are multe chestiuni de rezolvat.     Construit meticulos, 50% hilar - 50% dramatic, 100% existential. 4 din 5, excelent.