DMovieblog

Revenge tale  cu un asasin profesionist si o familie disfunctionala scris si regizat de sud coreeanul Lim Sang-yoon. Poveste standard deci cam plictisitoare, dar si cateva flic flac-uri de imagine simpatice. 2 din 5, modest si cu siguranta mai jos decat The Man from Nowhere / Ajeossi.  6 din 104 pe 2015.

Pawnshop ghost and garbage - asa suna autodefinitia personajelor principale din The Man from Nowhere , un action vindicativ cu accente de tear jerker in matca unor titluri precum Leon sau Man on Fire , doar facut cu ingrediente sud coreene.   Deci nu din cale afara de original si cu un plot supraincarcat. Pe langa spionul care a pierdut tot ce ii era mai drag si fetita care nu-si gaseste locul alaturi de o mama narcomana si curva, am mai numarat: nu una, ci doua tabere de mafioti care se lupta pentru suprematie locala, duzini de politisti natarai, un detectiv destept. Vorbim nu doar de trafic cu droguri, dar si de trafic cu copii si de trafic de organe. Basca o baba odioasa si un mos intelept.  Cu amalgamul asta de personaje si incrucisarea atator fire narative The Man form Nowhere reuseste totusi un rezultat comestibil. Conteaza abilitatea de a jongla cu tonurile, dramaticul e contrapunctat de un umor specific coreenilor, coregrafiile de lupta sunt brici, violent...

Thriller alunecand spre horror made in Coreea de Sud sub semnatura lui Kim Je-woon - A Tale of Two Sisters , The Good, the Bad, the Weird sau mai recentul Last Stand de pe teren american. Minim pe partea filozofica, maxim pe violenta fizica.   O poveste despre razbunare cu doua personaje extreme - un criminal in serie violator si canibal si un agent secret a carui logodnica a cazut prada celui dintai - transformata abil de scenarist intr-un joc de-a soarecele si pisica in care nu mai conteaza regulile sau vietile celor din jur. Filmat misto si cu o aplecare catre experimentarea vizuala a durerii fizice dusa pana la limita suportabilitatii.   Nu e Oldboy , dar daca va place cararea thriller-ului coreean opriti-va si la I Saw the Devil . 3 si jumatate din 5, foarte bun in my book.

Adica The Eye .  Originalul oblic dupa care americanii si-au facut varianta lor cu Jessica Alba in rol principal ceea ce a facut ca varsta publicului target sa scada sub 15 si ei sa-l produca ca atare - rated pg-13. Prima proiectie la Scala in Festasia . Ceva lume, vreo 80 de suflete. Un start intarziat si cateva vorbe din partea organizatorilor. Of course , vesnica cohorta de critici de film care se invart in zona ca o armata de termite dornica sa descopere daca e rost de o ciuguleala.  Proiectia incepe cu un scurtmetraj foarte tare cu un bucatar care e dispus la orice sacrificiu ca sa-i iasa bine reteta. Habar n-am cum ii zice. Dar foarte tare. Trecem la The Eye . Cu care fratii Pang fac o treaba decenta. Dupa un generic foarte misto vine o pelicula care reuseste sa surprinda de cateva ori, sa se tina departe de clisee, sa creasca lent, dar corect ca stare, sa aibe mici paranteze psihologice ca sa nu ajungi in ceata, vreo 2 poante reusite si un final foarte bun. De ra...

De la oblicii sud-coreeni. Sa fie de vina motanul, sa fie de vina autorul, sa fiu de vina eu? Cert e ca nici dupa genericul de final si vizionarea bonusurilor nu sunt tocmai luminat in ceea ce il priveste pe Spider Forest . Nu am reusit sa inteleg care e ideea lui, dar am o varianta, ce-i drept cu multe lacune. Varianta mea e ca eroul are personalitatea scindata de-a binelea dupa ce a retrait o trauma din copilarie in prezent. Cand iti gasesti sotia cu altul intr-o cabana retrasa din padure jucandu-se de-a victima si agresorul... shit happens.  Permanent ambiguu, Spider Forest e suficient de activ ca sa nu te faca sa renunti la vizionare, intunecat fara sa te sperie cu adevarat si aparent fara o cheie de lectura la prima vizionare. Insa nici nu i-as acorda-o pe a doua.

Ho-Cheung Pang a citit in liceu o stire intr-un tabloid care zicea ca femeile omoara barbatii. A ajuns sa se teama de interactiunile cu sexul opus, sa puna deoparte articole de ziar ca vorbeau despre crimele savarsite de femei sau cele despre accidente stupide in care mureau barbati. A ajuns la concluzia ca exista o conspiratie mondiala a femeilor al carei scop final este eliminarea sexului tare. A gasit si locul in care planurile sunt urzite, iar victoriile sarbatorite. In baie. Altfel de ce ar intra fetele asa des acolo, insotite de alte fete, si de ce si-ar petrece atata timp la discutii? Toate astea le-a "transferat" in aceasta comedie neagra. Cu plusuri cinematografice, dar un pic diluata narativ si parca fara o miza suficient de grea.  

Al patrulea film facut (=scris si regizat) de Kim Ki-duk e la fel ca celelalte: un mix de sentimente umane asezate cu pensula pe pelicula. O metafora stranie despre fericire, inclusiv senzatia captivant respingatoare de fizic mutilat, strivit, violat si ucis, povestita aproape fara cuvinte intre un politist care se ascunde dupa ce si-a omorat prietena care-l insela si o tipa administrator care ziua vinde momeli, iar noaptea propriul corp. De vazut.

Marketat cu "Godfather with a Hong Kong flavour" pelicula nu se ridica la nivelul asteptarilor decat la un singur capitol: modalitatile originale si dureroase ale gangsterilor de a-si elimina rivalii including tocatorul de carne, caini infometati, impachetatul in sac si aruncatul in mare sau cosciugul claustrofobic. Desi a fost foarte bine primit de critica americana, eu i-am vazut minusurile. Personajele nu capata nicaieri suficienta adancime, actiunea pare ciuntita - un film ca asta nu poate sa stea in 87 de minute - si lipseste o senzatie de je ne sais quois mafiot. 

Un alt coreean despre razbunare in vena lui Kill Bill sau Oldboy . Realizare cu plusuri evidente: cinematografie poetica, batai meserias executate, violenta marcanta abia dupa ce ai intrat bine in pielea personajelor si o incadrare filozofica (parabolele de la start si final) cu miros budist care iti permit sa dai un sens propriu finalului. Sau sa te oftici.