DMovieblog

Il am intr-un colt de calculator, la propriu pentru ca incepe cu o cifra, de pe vremea Melancholiei si a lui Seeking a Friend for the End of the World . Si l-am amanat de mai multe ori pentru ca... n-ai in fiecare zi chef de un sfarsit al lumii. Mai ales de unul ca cel imaginat de Abel Ferrara. Personal, low budget, cu cateva senzatii picurate hiperlent. Poate ca regizorul scenarist are dreptate. Poate ca - intr-un paradox simpatic - ultimele ore trec de fapt foarte greu. Poate ca si new yorkezii devin mai buni atunci cand stiu ca totul se va sfarsi la ora fixa plus minus cateva secunde. Nu toti, nu aia care se arunca de la geam, nu aia care ii buzunaresc pe aia care s-au aruncat de la geam, nu aia care s-au tacanit la cap de-a binelea. Mai raman cativa. Ca Cisco si Skye - un cuplu boem din Bronx, el actor, ea pictorita, care isi incep ultima zi cu o partida de sex. End of the world sex, asta da incarcatura emotionala. Ferrara joaca si la alte capete emotionale, aduce si disperar...