DMovieblog

#3 Beyonce Iata a doua texanca in topul meu – for the record statul Texas e mai mare decat Marea Britanie ca suprafata – Beyonce (cu accent pe ultimul e) Giselle Knowles. Crescuta la umbra, mai bine zis in lumina reflectoarelor trupei Destiny’s Child, fata si-a facut curaj si a fugit in lumea muzicala si nu doar alaturi de Jay-Z. Mutare castigatoare pentru ca de curand ea a devenit detinatoarea recordului de artista cu cele mai multe Grammy-uri castigate intr-o singura noapte – 6 bucati. In lumea filmului Beyonce a debutat in 2001 intr-o afacere all black cu musicalul Carmen: A Hip Hop Opera. Nu tocmai un succes la critica. Au urmat cateva roluri mici in comedii: Austin Powers in Goldmember cu Mike Myers si Pink Panther cu Steve Martin. SI iarasi revenirea pe taramul musicalului – Dreamgirls – piesa de rezistenta in cariera cinematografica a lui Beyonce – film dublu nominalizat la Globurile de Aur. Cea mai recenta aparitie a fost in thrillerul Obsessed (2009) unde Beyonce juca rolul un...

#6 Janet Jackson Cea mai tanara membra a clanului Jackson, Damita Jo – pe prenumele pe care nu le cunoaste multa lume – a vandut 100 de exemplare worldwide din cele 10 albume muzicale prestate, o cifra cu care nu se pot lauda decat o duzina de soliste pe lumea asta. In lumea filmului a debutat in 1993 cu rolul unei poetese afro-americane in Poetic Justice. Apoi a prins drag de profesorul Klump in a doua parte din Nutty Proffesor, iar cel mai recent s-a asociat cu Tyler Perry – locul 7 pe lista EW in materie de brains in Hollywood, si a jucat rolul Patricei in Why Did I Get Married? si Why Did I Get Mrried Too?. Good looks si alegeri rezonabile o tin pe linia de plutire. #5 Mariah Carey New yorkeza din Long Island sau Maria de la Carei cum era luata la misto pe la noi a beneficiat de o voce care putea sa duca 5 octave. Cu talentul asta l-a intors din drum pe nea Mottola. Zice-se ca omul a renuntat sa mearga la o petrecere atunci cand a auzit-o pe un demo si s-a dus direct sa o cunoasca....

#9 Vanessa Paradis Daca stiti versurile piesei “Fata mea” a celor de la Partizan, inseamna ca o cunoasteti chiar si involuntar pe Vanessa Paradis. Cantareata si model la varsta la care majoritatea fetelor spun la revedere jucariilor copilariei, frantuzoaica stilata cu strungareata avea la 14 ani tara natala la picioare cu refrenul lui Joe le Taxi, trecea oceanul la 18 si jumatate ca sa inregistreze cu Lenny Kravitz la New York, iar apoi sarea din reclamele Coco Channel in film si iar la cate un album muzical fara sa isi neglijeze o secunda viata personala – din 1999 are o relatie, azi si 2 copii, cu unul din doritii si talentatii Hollywoodului – dl. Johnnie Depp. Debutul cinematografic a fost aproape la fel de precoce - la 16 ani in Noce blanche unde criticii au creditat-o cu suficient talent actoricesc cat sa-i impulsioneze cariera. Filmografia Vanessei a ramas strans legata de Hexagon – Elisa, Une chance sur deux, La Fille sur le pont, La clef sau recentul hit comedy/romance L’Arnaco...

Weekendul urmator se lanseaza in State Burlesque. La noi musicalul care le are pe afis pe Cher si Christina Aguilera ajunge abia de Craciun (bine ca nu de Paste). Debutul Aguilerei pe marele ecran, ea cea care a defilat in clubul Mickey Mouse alaturi de Britney Spears, e un pretext numai bun ca sa numaram 10 cantarete cunoscute devenite actrite pe marele ecran. Le-a iesit? Sau nu prea? #10 Aaliyah Reginele si printesele ramase fara imparatii si regate si-au gasit refugiu in R&B. A fost si cazul lui Aaliyah, aparitie plina de talent (stia sa cante, stia sa danseze) luata ca o Lolita de R. Kelly sub aripa sa atotprotectoare. Partial esuata in vicii din cele mai nasoale, Aaliyah si-a gasit sfarsitul intr-un accident aviatic in 2001 prin Bahamas la doar 22 de ani. A scos 3 albume muzicale, ultimul, cel care ii poarta numele fiind si cel mai bine primit de critica. In cinematografe Aaliyah a intrat direct pe usa comerciala cu Romeo Must Die, unde era muza ciocolatie cu ceva sange iraln...

Asa cum se va intampla 2 ani mai tarziu cu "dude" in Big Lebowski, in 1996 fratii Coen transforma simplul adverb "Yah!" din Fargo intr-un mecanism de umor negru. De ce "yah" si nu "yes" sau "yeah"? Pentru ca emigrantii din Minnesota - locuri pe unde se petrece actiunea din Fargo - proveneau in mare parte din Scandinavia si erau atrasi de aceasta parte a Americii tocmai pentru decorurile albe in cea mai mare parte a anului. Urmarindu-le stranse in montajele de mai jos facute de niste oameni cu mult timp liber si rabdare s-ar putea sa treceti de la amuzament la iritare...

Cu o lista interminabila de premii cucerite - e drept ca majoritatea in Spania, printre ele nu mai putin de 6 Goya-uri - va linistesc din start: Celda 211 nu e Un Prophet. Nu e nici macar pe aproape. N-are intunecimea, profunzimea si cruzimea atat de necesare unui film despre viata din spatele gratiilor. Mai mult, bugetul aparent modest se cam simte in cadrele sarace. Din punctul asta de vedere varianta americana despre care se discuta pentru 2013 o sa fie intr-o postura avantajoasa, americanii o sa toarne un camion de bani in productie. Premiza Celulei 211 nu e deloc rea: un gardian poreclit la misto Chilotel ramane captiv in spatele liniilor inamice atunci cand in prima sa zi - una doar de recunoastere - intr-unul din blocurile inchisorii porneste o revolta. Ca povestea sa functioneze coerent se mai arunca in ciorba un grup de prizonieri ETA (de vazut cum vor adapta americanii treaba asta) de a caror siguranta statul spaniol e interesat dincolo de firesc si cativa tradatori - de fiec...

In cazul in care nu stiati - premiza hilar de incorect politica din Dinner for Schmucks - totul se invarte in jurul unei cine in care niste big shots isi prezinta tantalaii intr-un concurs al stupiditatii - ii apartine scenaristului francez Francis Veber. Originalul se numeste Le Diner de Cons si, cum era de asteptat, e peste varianta americana. Sigur ca e o comedie mai statica, nu are aplombul yankeu, americanii pana nu distrug cateva masini si nu dau foc unui penthouse nu se lasa, dar e suficient sa compari mutrele lui Jacques Villeret si Steve Carell (ii vedeti mai jos) si ai deja un castigator. In plus varianta euro include situatii comice irezistibile, totul curge natural, iar aerul francez se simte in triunghiul conjugal - sot jerk, sotie deprimata si amanta isterica, dinamitat si el de prezenta unui adevarat incurca-lume.

Am mers sa vad si ultima parte din trilogia larssoniana in cinematograf. Pe dupa-amiaza in mall n-am fost in sala mai mult de 10 oameni. Iar un tip a plecat pe la jumatate. Il inteleg fiindca Mishu mi-a povestit cate lucruri lipsesc fata de carte. Probabil si el era dezamagit. Nici macar nu poti sa gasesti o scuza in durata filmului - am asteptat finalul vreme de 2 ore si jumatate. Constructia - daca te uiti la povestile celor 3 filme - nu e rea. Nu e rea deloc. Dar o privire de ansamblu misto nu tine de foame. Cea mai nasoala treaba cu acest al treilea film din serie e ca plotul se dezvolta foarte disparat, iar piesele puzzle-ului nu ajung sa se atraga cu adevarat. Peste asta mai vin si destule momente care sfideaza insuportabil logica. Pentru mine alt lucru enervant e ca lipseste sexul. Cei doi eroi atat de diferiti ajungeau in pat in primul film, iar in urmatoarele 2... nada niente. Macar ziaristul, in jurul caruia roiesc tot felul de "frumuseti" nordice, m-as fi asteptat ...

Pentru cei care nu au vazut pelicula, niste baieti de la how it should have ended au copt o versiune superscurta animata... doar 2 minute. Pentru cei care l-au vazut... ultimele secunde sunt moderat amuzante. La sute de mile distanta de creativitatea celor de la happyfish care rupeau gura targului cu materialul lor despre Avatar post-Oscar. Daca vreti sa radeti iarasi pana la lacrimi, il regasiti aici.

Documentar old school in 5 parti de la bbc. Prima si cea mai buna - More human than human - trece in revista modalitatile de reprezentare a corpului uman - de la exagerarile lui Venus von Willendorf si explicatiile cognitivistilor partial dovedite in experimente cu pescarusi, la egiptenii focusati ca civilizatie pe valori cum ar fi organizarea si precizia sau obsesia Greciei antice pentru frumusete corporala motivata de sistemul de credinte in zeitati cu forma umana mai mult ca perfecta. Concluzia e argumentata si solida: oamenii nu si-au reprezentat in mod real corpul in arta. Celelalte parti ale lui How Art Made the World sunt mai degraba dezamagitoare. Vorbesc de importanta imaginii in manipularea politica, de puterea imaginii prezentata in miscare si combinata cu sunetul = filmul, s.a.m.d. Prezentarea e foarte lenta (il poti vedea lejer la 1.5x), majoritatea exemplelor le cam stii deja daca n-ai chiulit prea mult in liceu, unele reconstituiri sunt reusite, altele mai putin, iar de ...

E ora 2:39 a.m. Sticla mea de vin e aproape gata si o sa trag cat de curand pe dreapta. Nu puteam insa sa nu scriu despre tovarasii mei de calatorie pe ruta Bucuresti-Busteni. Riscam ca pana maine sa uit opiniile lor monosilabice. Asadar rezervarea mea fara loc mi-a adus 4 vecinii, 2 fete si 2 baieti, la vreo 14 ani fiecare bucata. Ei in compartiment, eu pe culoar. Si dupa ce bateria de la dvd playerul meu portabil s-a dus pe apa sambetei si n-am mai putut viziona documentarul bbc pe care mi-l luasem cu mine, nu mi-a ramas altceva la dispozitie decat sa ii ascult. Din una in alta, la un moment dat, vine vorba de filme si discutia se anima. Nu, va zic eu, am vazut unul de m-am spart de ras. Care? Cop Out. Imi cenzurez tendinta naturala de a intra in compartiment si de a-l lua de urechi pe pustanul care emite parerea. Slava cerului! Nu, ala nu mi-a placut, intervine celalalt baiat. Dar stii care a fost bun? The Other Guys, m-am spart de ras la el. A fost cel mai bun film... Oh, boy! Mai ...

De vreun an incoace se gaseste pe piata o varianta reetalonata şi remasterizata digital a peliculei Secretul lui Bachus, una din comediile teribile de dinainte de '89. Am revazut zilele astea filmul si nu m-am putut abtine sa nu rad cu pofta. Scriitura e atat de faina incat merita cu prisosinta un top 10 pentru cele mai tari replici. Fara alte introduceri... #10 Autodefinitia personajului principal “Bumbescu zis Bachus care poate orice” #9 Revizia liftului, una din demonstratiile de forta ale lui Bachus “Ma faci sa urc 10 etaje?!? Eah, diseara? Nu, tata, acuma! Verific personal.” #8 Bachus cand ii gaseste un consort "comorii" sale “Aprob, aprob pozitiv!” #7 Bachus la nervi si bautura “Suntem umanisti, ce dracu’!” #6 “Tovarasu’ Sterea nu se vinde!" decreteaza inspectorul "E cumparat gata!” vine replica #5 “Ce sa fac?”, il intreaba nevasta casnica pe tovarasul Sterea “Sa-ti ridici necontenit nivelul!” #4 Tovarasul Sterea contempla cracul dezgolit al blonde...

Starletul de origine scotiana Ewan McGregor si amicul sau de profesie tot actor, Charley Boorman, au facut in 2004 o calatorie nebuna pe doua motoare. Au pornit din Londra, au traversat Europa civilizata mergand catre est, au urmat Ucraina, Kazakstanul, Mongolia si Rusia pentru ca turul sa se inchida, dupa Canada si nordul USA, la New York. Si s-au filmat facand-o. Sau mai bine spus l-au luat pe Claudio, cel mai atipic elvetian posibil, sa-i filmeze facand-o. Ce aflam noi din documentarul lor de 7 episoade? Ca McGregor e un meserias in ale motoarelor, un adevarat iubitor de aventura si un tip cu umor chiar si in cele mai dezolante momente ale excursiei. Ca Unicef-ul are programe peste tot in lume si ca, dincolo de toate problemele, oamenii sunt fericiti in toate colturile lumii pentru cele mai simple lucruri. Ca in tarile ex-sovietice intalnesti la tot pasul mitraliere si pistoale care se descarca negresit la foc continuu dupa o noapte de betie. Ca indiferent cata lume te recunoaste la...