The Girl Who Kicked...

Am mers sa vad si ultima parte din trilogia larssoniana in cinematograf. Pe dupa-amiaza in mall n-am fost in sala mai mult de 10 oameni. Iar un tip a plecat pe la jumatate. Il inteleg fiindca Mishu mi-a povestit cate lucruri lipsesc fata de carte. Probabil si el era dezamagit. Nici macar nu poti sa gasesti o scuza in durata filmului - am asteptat finalul vreme de 2 ore si jumatate.

Constructia - daca te uiti la povestile celor 3 filme - nu e rea. Nu e rea deloc. Dar o privire de ansamblu misto nu tine de foame. Cea mai nasoala treaba cu acest al treilea film din serie e ca plotul se dezvolta foarte disparat, iar piesele puzzle-ului nu ajung sa se atraga cu adevarat. Peste asta mai vin si destule momente care sfideaza insuportabil logica. Pentru mine alt lucru enervant e ca lipseste sexul. Cei doi eroi atat de diferiti ajungeau in pat in primul film, iar in urmatoarele 2... nada niente. Macar ziaristul, in jurul caruia roiesc tot felul de "frumuseti" nordice, m-as fi asteptat sa mai beneficieze de o actiune amoroasa. Cica in carte se intampla, dar in film erau treburi mult mai importante de acoperit... Din pacate Suedia pare sa fie locul celor mai plictisitoare si lungite procese din lume. So, trag linie: pentru mine prima parte ramane cea mai buna dintre cele 3 si singura pe care as revedea-o. Sau, cu putintica rabdare, rezist pana in 2012 cand e anuntata premiera variantei americane. Cat de rau o pot da in bara?