TCCOBB

Desi suna a sindrom din medicina sau a materie studiata prin Poli, titlul postarii e acronimul lui The Curious Case of Benjamin Button. Pe cat de lung acest titlu, pe atat de lung e filmul lui David Fincher.


Daca m-as fi dus sa-l vad intr-o sala de cinema cineva ar fi trebuit sa-mi serveasca cel putin o gustare si in doua randuri sa ma intrebe daca vreau ceva de baut. Plus ca as fi deranjat randul ticsit de oameni veniti sa vada filmul cu 13 nominalizari la Oscar (nu i le-am numarat eu, am auzit-o pe IMN [Irina Margareta Nistor] la Guerilla de dimineata) pentru ca sa fac pipi. Acum ca l-am vazut cu vreo 2 pauze, in linistea propriului apartament, la o calitate sub Germania, nu pot sa mai ma plang cu adevarat de durata sa exagerata.

TCCOBB e un old school movie, vrea total, se vrea grandios, traversand epoci si locuri, invartind personaje, basca un film cu mesaj. Din pacate mesajul e aratat, apoi spus direct si inca odata reluat ca sa-ti intre in cap ca poate nu intelegi sau nu esti atent. Si asta nu-mi place niciodata.

E un film despre reversibilitate, opozitie, dualitate. Suna cam pompos. E despre destin si timp, care pentru Benjamin Button merge in sens invers, despre libertate, demnitate si dragoste - neimpartasita, sexuala, implinita, autorefuzata. Un film despre viata si despre moarte. Pariul meu e ca nici Brad Pitt, nici David Fincher, nici TCOBB nu iau Oscarul. Si nici nu ar fi cazul.



3 din 5, bun, dar cam atat.


 

Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Cool Runnings / Cu sania pe nisip