Pelicula 1: como fue
Am fost voluntar in cadrul festivalului. N-am mai facut munca de voluntariat de pe vremea cand am fost observator la alegeri - 2004 parca? - dar cand se intalneste filmul cu America Latina... nu pot sa zic decat ca trebuie sa fiu acolo. Sigur, as fi putut fi simplu spectator, dar fiind un proiect la inceput de drum am vrut sa dau si o mana de ajutor. Mi-ar placea ca la anul pe vremea asta sa se intample iarasi sa ma trezesc vorbind in spaniola din senin.
Cateva constatari despre Elvira Popescu inainte sa trec la filmele pe care le-am vazut la Pelicula. Sala are un public al sau. Am vazut cateva chipuri, de varsta a treia, repetandu-se film dupa film. Si nu doar de varsta a treia. Exista si un public matur, care desi nu s-a repetat, vine la sala nestiind exact ce ruleaza, dar stiind linia in care Institutul Francez isi stabileste colaborarile. Si sunt destul de multi spectori care vin singuri la vizionari. Ei si ele deopotriva. N-am de unde sa stiu daca sunt single si in viata de zi cu zi si nici cum ar putea deveni sala de cinema un loc de joaca pentru Cupidon. Poate un concept gen blind date @ the cinema? Inchid observatiile mele cu fotografia adevaratului rege al salii. In dublu exemplar.
Si acum despre filmele pe care le-am vazut.
La memoria del agua
Chile. Intim si profund despre un cuplu care traieste cel mai negru cosmar posibil. Construit cu o finete incredibila si fara de care filmul ar fi cazut intr-un patetism greu de suportat. Jucat briliant. Mi-au curs lacrimi de mai multe ori.
Trez bellezas
Venezuala da de multe ori finaliste la Miss World si alte concursuri asemanatoare. Pretul? Poate fi vazut si inteles partial din Tres bellezas, desi mie filmul nu mi s-a asezat bine - comedie alunecand in parodie si unele accente negre nu se asorteaza dupa gustul meu cu drama.
La delgada linea amarilla
5 barbati mexicani. Si cate 5 pasi trasand o dunga galbena ce desparte sensurile de mers ale unei sosele la fiecare alti 8 pasi facuti. Vreme de 270 de kilometri. Dramedie foarte buna pe care am mirosit-o corect dupa trailer.
Talion
Iarasi Chile, focus-ul de anul asta. Un thriller dur despre niste vigilantes (concept sud american, da?) ce pedpsesc pedofilii, mai ales cei de care politia nu se atinge. Ingrediente foarte bune, dar gandite intr-o reteta prea stufoasa dupa gustul meu.
Climas
Peru. Totul x3: personaje feminine, peisaje specifice peruane. Clar facut cu sufletul, dar prea didactic, prea cuminte mai ales pe povestile 1 si 3.
Que horas ela volta?
Brazilian. Amuzant si un pic visator, un crowd pleaser al editiei din cum am simit eu sala mai ales pentru interpretarea Reginei Case - un icon in tara natala.
Cateva constatari despre Elvira Popescu inainte sa trec la filmele pe care le-am vazut la Pelicula. Sala are un public al sau. Am vazut cateva chipuri, de varsta a treia, repetandu-se film dupa film. Si nu doar de varsta a treia. Exista si un public matur, care desi nu s-a repetat, vine la sala nestiind exact ce ruleaza, dar stiind linia in care Institutul Francez isi stabileste colaborarile. Si sunt destul de multi spectori care vin singuri la vizionari. Ei si ele deopotriva. N-am de unde sa stiu daca sunt single si in viata de zi cu zi si nici cum ar putea deveni sala de cinema un loc de joaca pentru Cupidon. Poate un concept gen blind date @ the cinema? Inchid observatiile mele cu fotografia adevaratului rege al salii. In dublu exemplar.
Si acum despre filmele pe care le-am vazut.
La memoria del agua
Chile. Intim si profund despre un cuplu care traieste cel mai negru cosmar posibil. Construit cu o finete incredibila si fara de care filmul ar fi cazut intr-un patetism greu de suportat. Jucat briliant. Mi-au curs lacrimi de mai multe ori.
Trez bellezas
Venezuala da de multe ori finaliste la Miss World si alte concursuri asemanatoare. Pretul? Poate fi vazut si inteles partial din Tres bellezas, desi mie filmul nu mi s-a asezat bine - comedie alunecand in parodie si unele accente negre nu se asorteaza dupa gustul meu cu drama.
La delgada linea amarilla
5 barbati mexicani. Si cate 5 pasi trasand o dunga galbena ce desparte sensurile de mers ale unei sosele la fiecare alti 8 pasi facuti. Vreme de 270 de kilometri. Dramedie foarte buna pe care am mirosit-o corect dupa trailer.
Talion
Iarasi Chile, focus-ul de anul asta. Un thriller dur despre niste vigilantes (concept sud american, da?) ce pedpsesc pedofilii, mai ales cei de care politia nu se atinge. Ingrediente foarte bune, dar gandite intr-o reteta prea stufoasa dupa gustul meu.
Climas
Peru. Totul x3: personaje feminine, peisaje specifice peruane. Clar facut cu sufletul, dar prea didactic, prea cuminte mai ales pe povestile 1 si 3.
Brazilian. Amuzant si un pic visator, un crowd pleaser al editiei din cum am simit eu sala mai ales pentru interpretarea Reginei Case - un icon in tara natala.
Comments