DMovieblog

Thriller meserias de sus pana jos in vena unor Fincher -uri semnat Denis Villeneuve , omul responsabil si pentru Incendies - un film care m-a dat pe spate intr-un an la TIFF. Poveste care te tine de la un capat la altul pe ace, personaje crescute cum trebuie, atmosfera creata si mentinuta la superlativ, un ritm fara cusur, Hugh Jackman si Jake Gyllenhaal la capacitate maxima, niste personaje negative inlantuite si atat de bune incat ai senzatia ca esti intr-un film asiatic, distributie secundara fara greseala. Merita oricand a doua vizionare in cautare de indicii si detalii semnificative. 5 din 5, senzational. Must see.

Cu o actiune care incepe intr-un camp de bumbac insangerat in 1926 (imagine pe care am vazut-o recent si in Django Unchained , ca de obicei supralicitata a la QT) si se incheie la Washington in 2008, The Butler reuseste sa-si inchida curat si abil cele doua teme fundamentale pe care lucreaza - familia si castigarea drepturilor civile de catre populatia de culoare din State.  Sigur ca lasa multe lucruri din biografie pe din-afara, iar pe altele, mai ales cele politice, le subtiaza pana la comic - e de discutat daca nu cumva chiar cauta un astfel de efect. Toate astea au insa foarte putina importanta pentru ca The Butler vorbeste consecvent despre schimbare si despre un schimb de generatii, despre felul in care fiecare generatie a inteles sa duca lupta mai departe. Majordomul e un agent al schimbarii lente, subversive. Activistul e catalizatorul instantaneu. Primul vine dintr-o generatie pentru care siguranta fizica si financiara erau valori supreme. Cel de-al doilea, fiul ce...

O invarteala riches to rags & back to riches setata in Mexicul zilelor noastre. Hit la box office la el acasa si nu numai pentru calitatile pe care le indeplineste: actual, lejer, amuzant, cu un spice romantic si o tema permanenta a familiei - una din valorile traditionale in lumea hispanica. German Noble e miliardar, vaduv si tata a trei copii care au luat-o pe drumuri gresite. Javi viseaza cai verzi pe pereti si cheltuie banii aiurea, Charlie e un hipster exmatriculat pentru ca se culca cu profele mai in varsta din universitate, iar Barbie e pe cale sa ia de sot un gigolo... Asa ca German pune la cale o farsa: isi falimenteaza afacerea si isi duce familia sa traiasca in conditii mizere. Totul ca sa-si invete odraslele despre viata si oameni pe bune.  Umorul, atmosfera si mesajul trec sticla foarte bine si la Bucuresti. Genul de poveste soft si fara pretentii, spusa insa intr-un ritm bun si fara nicio fortare. Daca Kokoowaah -ul nemtesc s-a dovedit pentru mine ...

Fuckin' pretend you're in a video game - se aude pe repeat in Spring Breakers . O pozitie asumata cu varf si indesat de Harmony (ironia!) Korine intr-un film despre care cunoscatorii autorului (si nu ma numar printre ei) au spus ca e cel mai comercial film al sau. Pentru mine SB s-a dovedit pe rand superficial si borderline.  Prima jumatate de ora e superficiala. Un videoclip continuu cu alcoolul curgand, parti intime dezgolite si o petrecere din ce in ce mai salbatica. Cu o taietura agresiva si o maniera de filmare la limita vulgarului ca sa capteze corect modus vivendi-ul unei generatii. S-a dus vremea lui "traieste clipa" , acum suntem in plin click and freeze life, endless booties and money . Clericii sa faca spume, parintii sa sune adunarea. So what? Daca se oprea la atat, Spring Breakers era un faliment total in ochii mei. Doar ca aparitia autobranduit-ului  Alien - un James Franco atipic si atat de in rol incat esti hipnotizat - schimba treaba. P...

Tradus varza si nuca in perete la noi cu Burlaci intarziati . Varza pentru ca pe mine ma duce cu gandul la niste personaje cu retard mental, ceea ce nu e cazul. Nuca in perete pentru ca unul singur din cei patru eroi din film e burlac pe bune. Un altul e vaduv, un altul e casatorit bine-mersi, iar ultimul are un copil, ceea ce numai a burlacie nu-mi suna...  La CinemaPro, intr-o sala pustie, eu mi-am luat loc in fata. In fata de tot. Pentru ca am mers la film fara ochelarii de vedere. Mi-ar placea sa spun ca am facut-o dintr-o complicitate intentionata cu personajele in etate ale filmului - unul dintre ele are un sold din titan, altul a facut recent un preinfarct si tot asa. Adevarul e insa ca i-am uitat si atat, ceea ce s-ar putea sa insemne ca imbatranesc. :)  Ma invart in jurul cozii, nu? E greu sa o scriu direct. Last Vegas, cu actorii astia misto - De Niro, Freeman, M Douglas, Kline - si cu ei ajunsi la varsta intelepciunii, e un film modest.   Echivalentul...

Docu-experiment polivalent si cool facut de Granada si difuzat de ITV in 2012 in trei parti de cate o ora.  Incepand cu 1964 producatorii au urmarit de la distanta si intervievat la fiecare 7 ani un numar de britanici cu origini cat se poate de diferite. De la 7 ani - cand isi declara nonsalant visele personale si profesionale in imagini alb-negru, trecand prin agitatia de la 21 si 28 - cand viata devine un carusel - si din ce in ce mai asezat pana la 56 de ani cand ajung sa traga un soi de linie inainte de varsta a treia... 56 Up e o riginal, urias, rabdator, autentic si pe alocuri provocator. Ca si cum ai vedea un mozaic al vietii. Am ramas in cap cu un cuvant: bala nce . 4 din 5, excelent. 

Primul Greengrass dupa Green Zone -ul din 2010 e o ecranizare chirurgicala - exacta, riguroasa, sigura, dar rece si cu multe aspecte "uitate" inafara celor 130 de minute vizionate. Ce-i mai naspa e ca la final ramai cu aerul ala de oda inchinata profesionistului din fortele speciale americane, desi Captain Phillips are multe de oferit privitorului. Tom Hanks intra cat se poate de bine in pielea capitanului Richard Phillips , capturat in 2010 de piratii somalezi si eliberat la capatul unei experiente epuizante si terifiante de Navy SEALS. Filmul bazat pe memoriile acelor evenimente e credibil si solid all around. Prima jumatate e un Home Alone cat se poate de serios cu capitanul lui Maersk Alabama apeland la tot felul de strategii si trucuri pentru a-i tine departe pe piratii somalezi. A doua jumatate se desfasoara tot pe apa, dar devine hiperclaustrofobica si din ce in ce mai presanta temporal. Din punctul asta de vedere Captain Phillips se simte pe bune, e deste...

Sau inca o dovada ca votul popular de pe imdb nu are nicio relevanta pentru mine. La 5.8 din 10 ar fi trebuit sa ocolesc The Counselor , dar Ridley Scott , duzina de actori cu staif si cateva recomandari ale prietenilor m-au (a)dus in sala. Concluzia dupa vizionare: R Scott are coaie si, spre deosebire de Savages -ul lui Oliver Stone de anul trecut care se ducea prin balarii atacand cumva acelasi subiect si din aceleasi unghiuri, Counselor isi face mult mai bine treaba. O poveste brutala cand e vorba de business-ul drogurilor si amuzant cinica cand vine vorba de moralitate. Pe alocuri sexos memorabil - vezi Diaz facand sex cu un Ferrari, pe alocuri neinspirat - vezi freza lui Bardem . Un pic cam prea impanat cu metafore si vorbe de duh, un pic lungit spre final, dar la totale bine asezat pe stare moment de moment, salbatic si puternic.  Fassbender meserias. Si doua citate, unul din deschiderea filmului, celalalt de la final: Truth has no temperature  si Grief is worth...

In ritm de melc, a se citi cu cate 3-4 episoade vazute in weekend-uri, am terminat Breaking Badu'. Sezonul 4, "sahul" cu Gustavo Fring - un personaj de prima clasa - ramane cel mai bun al serialului in my book. 5-ul vine mult mai jos. Sunt doar niste piese dezarticulate temporal, mult mai putina rabdare si atentie, un final prea tras de par pentru gustul meu... Si vine vremea sa ne intoarcem la filme.  De vineri seara intru si in concediu asa ca avem si marfa si timp de recuperat. Va sa zica pana in primele zile ale anului viitor am de gand sa vad: Captain Phillips, Oldboy, Dom Hemingway, Nosotros los Nobles, 56 Up, Spring Breakers, Upstream Color, Rust and Bone, Frozen, Prisoners, Don Jon, Catching Fire, Inside Llewyn Davis, 47 Ronin si The Secret Life of Walter Mitty si L'inconnu de lac. Sa vedem cum iese socoteala d-acasa.