DMovieblog

Rampart incepe ca Training Day, dar uita de poveste si se conduce dupa mirosul scandalos al portretului unui old school cop. Interpretarea principalului Woody Harrelson mi-a adus aminte de cea a lui Nic Cage in The Bad Lieutenant - e la acelasi nivel calitativ. I'm not a rasist, I hate all people equally, zice memorabil principalul David Brown. Cateva cadre sunt extrem de inspirat filmate - motiv pentru care am facut si eu capturi din timpul si de dupa una din partidele de sex ale personajului principal. Final anticlimatic. Necomercial (in State a prins si cateva sali de cinema), viguros, aspru. 4 din 5, excelent.  

Efect "guma de mestecat". Infantil sonnenfeldian all the way, cu o gaura de plot cat China, pe care culmea i-o inghiti lejer cu atat mai mult cu cat ofera un moment Kodak cu agentii J si K. 3/5, bun. Mai multe despre Men in Black 3 am scris aici.

Ca in fiecare an mergem un weekend la TIFF. Am ales primul weekend si cam asa arata line up-ul nostru pentru sambata si duminica. Incepem tarziu, ne lasam timp berechet pentru un mic dejun copios, la 12:30 la Victoria cu scurtmetraje romanesti (volumul 2) . Apoi de la 14:30 ne bagam la Arta la un documentar despre LSD in care apare si Stanislav Grof, transpersonalistul care foloseste substanta ca sa acceseze adancimile psihicului. De la 17:30 e vremea pentru Oslo, 31 august inapoi la Victoria, iar pe seara ne mutam cu totul la mall, la Odeon Cineplex. De la 20:15 un oblic care sa ne sperie, In Intuneric , iar de la 22:45, cu dedicatie speciala pentru subsemnatul, documentarul Italia, iti place ori pleci. Duminica, daca ne trezim si gasim locuri pe langa copii, incepem de la 10:00 la Victoria cu Tom Sawyer in varianta alemana. I'm sucker for kids movies. Tot acolo stam si la scurtmetraje romanesti (volumul 3) de la 12:30. Pauza de masa o luam in stil ard...

Poveste nema, personaje fas, dans filmat aiurea si montat prost. 1 jumate din 5, slab. Mai multe despre StreetDance 2 am scris la locul obisnuit.

Cifrele de la CNC ne spun ca: pretul mediu al unui bilet a mai crescut un pic (de la 17,15 ron la 17,24 ron), numarul de locuri in sali a mai crescut cu 6k (de la 50k la 56k), numarul de spectatori a crescut sanatos chiar in vremuri economice subrede, in trendul ultimilor ani, de la 6.5m la 7.2m, iar box office-ul romanesc urca pe 2011 la aproape 125 milioane RON fata de 111 anul trecut. 60% din marfa adusa de distribuitori e made in US. 92% (wow! chiar speram sa mai scada procentul, dar de fapt creste) din bilete au fost vandute la filme "americanesti". Intrarile la filme romanesti insumate nu trec de 100k si procentual arata meschin - sub 2%. Cinematografia romaneasca comerciala nu se arata pe nicaieri. Frecventa intrarii pe cap de locuitor ramane intr-o zona rusionoasa: 0,38. Bulgarii in 2009 erau la 0,42, nemtii la 1,81. Francezii intr-un 2011 de gratie se apropiau cu 3,5 de primele 5 locuri in top. Islandezii sunt number one cu 5,4, Singapore e pe 2 (v-am zi...

Scandal. Mid-season series de pe ABC cu Kerry Washington in rolul atotputernicei Olivia Pope, un soi de fixer universal cu background in politica si intimitatea Biroului Oval. Mi-a soptit o pasarica ca ar fi bun. Teapa. Scandalos de previzibil de la primul caz pe care il are de rezolvat, cu o personalitate pe care nu o inghiti nicio secunda si niste texte fals pompoase. Not for me. Next, pleaseee! Lilyhammer. Serial facut de norvegieni si distribuit in State de Netflix. Premiza simpla: Steven Van Zandt (Sopranos) e mobster-ul new-yorkez care-si alege drept destinatie de concediu permanent (programul de protectia martorilor) oraselul de la capatul lumii Lillehammer. Omul schimba locul, nu si naravurile. Umor bun si fin, imagini geniale cu un imperiu alb, o interpretare brici. Utmerket, excelent cum ar zice norvegianul.

Avem Burton deci avem atmosfera. Avem Depp deci avem interpretare. Dar povestea scartaie in doua viteze diferite si cu un final grabit cu false surprize. 3 din 5, bun. De unde se poate trage (gresit?) concluzia ca atmosfera poate sa tina mult loc  de poveste. Asta ca e vorba de Burton. Mai multe despre Dark Shadows am scris aici.

N-am mai fost intr-o miercuri seara la film de ani de zile. Mai precis de la I Am Legend cand s-a lasat cu fluieraturi de stadion si silabe oligofrenice. Miscarea "Orange - 2 la pret de 1", trebuie spus, a scos consumul de film din moarte clinica, miercurea salile sunt arhipline, dar gloata e insuportabila prin manifestarile ei.  Asa ca am luat o pauza prelungita de la ziua de miercuri, mai putin de la Cinema City in Sun Plaza unde oferta nu se aplica. Miercurea trecuta insa, ca sa ma dreg dupa o vizita la dentinst, mi-am zis sa ma tratez cu Dictatorul. Si singura optiune (spatiu, timp) era Movieplex-ul din Militari. Am ajuns la 21:35, la fata locului o mare de doritori buluciti la case. Sa fi fost 100 de suflete. Filmul rula de la 21:45. Zic aia e, pun pofta in cui, fac stanga-n prejur si dau peste... un automat. O masinarie care imi promitea ca ma scuteste de toata coada si imi vinde biletele dorite. Pe dos de cum zicea Al Pacino in rol de Diavol "I'm a f...

Sambata, 19 mai, de la 22:00, pe Procinema gasiti Parfumul lui Tom Tykwer dupa Parfumul lui Suskind. Poveste si filmari la superlativ.

Al patrulea idiot din clasa Sacha Baron Cohen e politicianul, deopotriva tiran sau democrat. Fara pretentia de a scrie istorie si cu cateva momente peste care as fi dat oricand skip, dar cu o portie buna de ironie politica si vana comica. 3 jumate din 5, foarte bun. Mai multe despre The Dictator am scris aici.

Premiza lui Friends with Kids mi se pare absurda. Sa faci un copil depaseste cu mult granitele unor fuck buddies... Mai mult mi se pare ca filmul nu e nicaieri autentic. In schimb e moale si topaie in timp aiurea. Si peste toate tranteste niste poante sexuale rasuflate. Iar la final se infunda intr-un cliseu tipic. 1 jumate din 5, slab. Mai multe despre Friends with Kids am scris aici.

Azi - luni, 14 mai 2012, pe HBO de la ora 20:00 ruleaza Single Man.

Rateaza conexiunea emotionala intre dur si pitica. Personajul principal e mai putin credibil decat Mos Craciun. Iar scenariul exista doar ca sa creeze momente in care Statham sa bata la adversari ca la fasole. Unde e Guy Ritchie sa-l scoate din fundatura asta action in care a intrat? 2 din 5, modest. Pe larg despre Safe am scris la locul cunoscut.

Comedie romantica sub auspicii Apatow. Se arunca disperat sa faca umor de peste tot, dar se salveaza cu lead-urile consistente. Cuplurile instabile emotional il vor gasi incurajator. 3/5, bun. Mai multe despre Five-Year Engagement gasiti aici.

The Avengers: superoferta cu 6 supereroi intr-un singur film Trambitata sus si tare in toate cele patru zari reunirea de clasa a supereroilor sub contract cu Marvel ofera suficient umor pentru a provoca o amnezie temporara vizavi de povestea carpita cu care soseste. Introdusi sau nu cu pelicule separate, unele mai mult, altele mai putin reusite, supereroii Marvel se calca pe picioare ca nicaieri altundeva la aceasta prima strigare sub semnatura lui Joss Whedon. Cum critica de film vuieste favorabil, iar incasarile zdrobesc recordurile (apropo de cei care le plangeau de mila celor de la Dinsey dupa esecul John Carter , Marvel e o divizie Disney), e clar ca ne asteapta multe alte pelicule razbunatoare. Aveti rabdare cu end credits-urile pentru promisiunea celui de-al doilea film Avengers . Primul film e pe cale sa devina un crowd pleaser la nivel planetar. Ba chiar pare sa fi fost gandit ca sa-si cultive activ acest statut. Nu lipsesc cateva cuvinte in rusa, germana si hindi, i...

Brutal si frust. Daca Intouchables e visul frumos francez, Polisse e palma pariziana peste obrazul societatii. 4 din 5, excelent. Mai multe despre Polisse am scris aici.  

Reteta de fast-cinema de la Besson. Strict pentru action junkies. 2/5, modest. Mai multe despre Lockout am scris aici.