Orange Wednesday si automatul salvator

N-am mai fost intr-o miercuri seara la film de ani de zile. Mai precis de la I Am Legend cand s-a lasat cu fluieraturi de stadion si silabe oligofrenice. Miscarea "Orange - 2 la pret de 1", trebuie spus, a scos consumul de film din moarte clinica, miercurea salile sunt arhipline, dar gloata e insuportabila prin manifestarile ei. 

Asa ca am luat o pauza prelungita de la ziua de miercuri, mai putin de la Cinema City in Sun Plaza unde oferta nu se aplica. Miercurea trecuta insa, ca sa ma dreg dupa o vizita la dentinst, mi-am zis sa ma tratez cu Dictatorul. Si singura optiune (spatiu, timp) era Movieplex-ul din Militari. Am ajuns la 21:35, la fata locului o mare de doritori buluciti la case. Sa fi fost 100 de suflete. Filmul rula de la 21:45. Zic aia e, pun pofta in cui, fac stanga-n prejur si dau peste... un automat. O masinarie care imi promitea ca ma scuteste de toata coada si imi vinde biletele dorite. Pe dos de cum zicea Al Pacino in rol de Diavol "I'm a fan of man", cam asa zic eu "I'm not a fan of machines", dar in situatia data, incerc. Click, click, click, click, bag banii, click, iau restul, iau factura si... ta-ta-ta-taaaa! biletele la film. 21:42. Niceeeee machine!