Buried si 127 Hours

Lui Buried nu-i poti reprosa mare lucru. E un film ok care sta intr-un singur personaj si ala prins intr-un spatiu meschin, creeaza momente bune de tensiune, Ryan Reynolds nu strica nimic, iar finalul dramatic al spaniolului Rodrigo Cortes vine peste asteptarea subpersonalitatii mele paranoice care isi construise un epilog in sistemul "testului suprem" al serviciilor secrete. Si astfel ma atinge. In plus te face sa reconsideri valoarea unei brichete de calitate. :)



Dar vine apoi 127 Hours si te da pe spate. Si e tot un singur personaj. Si mai prins decat intr-un sicriu. Franco e mai subtil in interpretare, iar personajul sau are o tarie de caracter sfidatoare asemanatoare lui Churchill ("praf si pulbere se va alege de imperiul britanic. Moartea ne pandeste pe toti. Iar eu simt ca intineresc cu 20 de ani"). Danny Boyle lucreaza excelent profunzimea psihologica a personajului, montajul e divin, muzica misto. Iar dupa 127 Hours ajungi sa apreciezi o lama de cutit de calitate. :)

Comments

Adina Chițu said…
bestiale amandoua, si chiar contrarii, unu e perfect etanshat si la propriu si la figurat, intruziunile vizuale ale memoriei sunt zero barat, iar de celalata parte ele vin fluvii fluvii, l-am apreciat p al mai optimist cu tot cu aluviunile lui:P

Popular posts from this blog

Man in the High Castle

Movie news: Amazon video worldwide, Jackie Chan a luat Oscarul, Miyazaki se intoarce, succesul lui Arrival explicat

Rogue One: A Star Wars Story