DMovieblog

N-am citit povestirea lui Phillip K. Dick (Adjusment Team) de la care a pornit filmul, dar am senzatia ca transpunerea ei cinematografica via George Nolfi (regizor la debut, dar scenarist cu experienta) a suferit ceva mutatii cu sens comercial. Centreaza mult pe romantic si lasa zona science fiction cumva neacoperita. El (Matt Damon) e in cautarea unei functii de senator care l-ar putea propulsa peste ani spre Biroul Oval, baiat bun de te lingi pe degete. Ea (Emily Blunt) e o balerina cu personalitate misto care aspira sa faca saltul catre coregrafia de prima mana. Intalnirea lor aparent accidentala, dar plina de scantei, din toaleta unui hotel de lux alerteaza insa un grup de cetateni cu aspect hilar (toti poarta palarii si se feresc de apa) care pornesc o cruciada de evenimente pentru a le "bloca" relatia. Vreme de ani de zile! De ce? Pentru ca asa zice Planul. Plan scris de... Chairman. Filmul are un zvac initial bun pentru ca premiza are ceva captivant, dar apoi pierde d...

Un fel de Drive nereusit, filmul lui Anton Corbijn intra lejer la categoria "could have been". Defectul major vine din interpretarea lui Clooney. Omul n-are ce-i trebuie (scuze doamnelor care vibreaza cand il vad pe ecran cu niscaiva muschi si un tatuaj cu un fluturas) pentru rolul asasinului sagetat de sentiment la final de cariera. Expresivitatea sa e plata, e fix aceeasi din filmele in care juca avocati cuceritori. Puncte slabe mai sunt si dialogurile transparente rau si finalul mult prea familiar. Si la capitolul muzica filmul ar fi putut puncta cu mai mult. Ramane ceva in picioare? Da, Italia in forma sa de oras mic pietruit pentru care imi recunosc slabiciunea, imaginea semnata de Martin Ruhe - sunt cateva cadre sublime in alb, negru si gri numai bune de transformat in postere - si rabdarea lui Corbijn fara de care filmul ar fi parut o pierdere de vreme.

Dovada vie ca 30 de ani de evolutie tehnologica nu fac cat un regizor destept. Mai multe am detaliat aici.

Filmari fancy, hippioti de generatie veche ajunsi multimilionari din branduri de haine de munte, hippioti de generatie noua care isi traiesc viata intre valuri si varfuri de munte si un mesaj eco despre un parc national de dimensiuni impresionante in Patagonia. Cam asta e esenta lui 180 de grade South. Indiferent ce-ar spune rautaciosii (ca e usor sa vorbesti cand ai bani, ca ar trebui sa ii lasi si pe altii sa se dezvolte, ca documentarul e prea lucrat si miroase a facatura), senzatia de dor de duca e inegalabila, iar Keith, tipul cool cu barba care nu spune nimic, e bestial.

Dintr-un domeniu incitant si un triunghi pasional a rezultat un film prea incarcat de istorie supraevaluat de critici. Mai multe am scris aici.

Ultimul episod din documentarul marca BBC. si concluzia inevitabila: suntem specia care a deturnat planeta pentru propriile sale interese. In Dubai porumbeii sunt "vanati" cu ajutorul unor vulturi dresati. Nimic nu poate sa strice privelistea unui apartament de cateva milioane de dolari. In Fez porumbeii sunt ingrijiti pentru ca excrementele lor sunt materia ideala pentru a inmuia pielea care vanduta mai tarziu asigura un trai pentru localnici. Proiectul Masdar - un oras al viitorului in viziunea arhitectului Norman Foster.

Nascut dintr-o radacina scarface-ist cinematografica, King of New York, vazut dupa 20 de ani de la aparitia sa, reuseste cu greu sa stea in picioare. Si asta doar gratie interpretarii de gheata a lui Christopher Walken si a surprizei unui ansamblu de actori care aveau sa devina in timp nume de prima mana in cinematografie: Caruso, Snipes, Fishburne sau Buscemi. Poveste nu prea avem - parca si coloana sonora e mai atent lucrata decat scenariul, personajele sunt doar schitate - uneori nici macar atat, in schimb ploua cu rafale de impuscaturi pe fundalul unui oras intunecos si decazut in viziunea regizorului Abel Ferrara.

Jackson, Mississippi, anii '60, varianta feminina cu Emma Stone stralucind. Mai multe am scris aici.

Kusturica la intersectia cu visul american. Suprarealist, bizar, nebun. Despre cat pierdem cand ne maturizam. Distributie cu care la poker bagi "all in" fara sa-ti tremure mana. Depp cu o voce care te invaluie total. Coloana sonora bestiala.

Mai mult Stiller decat Murphy, transparent si previzibil, dar cu o portie decenta de umor. Restul aici.

sau Mijn Opa de Bankrover pentru ca vorbim de un titlu olandez din 2011. O comedie de familie despre un bunic ramas vaduv pe care una din fetele sale il interneaza la azil, acolo unde produce un mic haos, si care decide sa-si foloseasca economiile - pe care trebuie sa le ia cu forta de la banca - ca sa-si ajute o nepoata cu origini surinameze sa se reconecteze cu originile sale. L-am vazut in ultima zi de KINOdiseea, un festival de film pentru copii aflat la editia cu numarul 3. La NCRR e cam frig in sala, nu e o noutate, dar copiii si profesorii lor au rezistat bine pana spre final cand agitatia a pus un pic stapanire pe sala. Filmul n-a fost rau. Zic asta pentru ca la jumatate de ora dupa vizionare, la trecerea de pietoni de la Victoriei, am avut timp sa observ un copil de vreo 7 ani cu un dinozaur de plastic in mana. Urla furibund "uaaaaa!" si lovea puternic cu jucaria lui una identitica a fratelui sau mai mic. Poate cu o expunere suficienta la filme ca My Grandpa, the Ban...

Ridicat cam tare in slavi de critica de film. Am scris despre el aici.

Probabil cea mai mare surpriza (placuta) a lui 2011. Am scris cateva cuvinte aici despre The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn.

Nu m-am grabit sa merg la Drive. Nu stiu de unde, dar am avut senzatia clara ca e un action banal cu un vehicul de marketing in persoana lui Ryan Gosling. Mea culpa. E mai degraba o creatie ce aminteste de noul val al filmului american din anii '70, cand cinema-ul era alive & kicking. Povestea e viscerala, cusca existentiala a personajului principal se strange dand la iveala cateva pusee de violenta tulburatoare, un aer schizo pluteste peste cadrele lente si coloana sonora retro semnata Cliff Martinez. Pelicula are o calitate rara: te arunca intr-o stare onirica din care te scoate dandu-te cu capul de toti peretii. Gosling arata din ce in ce mai mult ca un actor de categoria cea mai grea - poate duce orice rol in spate, Oscarurile sunt foarte aproape, iar Mulligan e cea mai buna alegere posibila pentru frantura de gingasie emotiva de care filmul avea nevoie. Imi recunosc slabiciunea personala in cazul ei. Drive are drum liber catre statutul binecuvantat de film cult. Must see.

O mama la fel de tanara ca fiul ei. Un cadou special: un secol de viata. Oameni care au 25 de ani de 3 ani sau 25 de ani de 85 de ani. Nu, nu mi-a luat-o razna tastatura. Bun venit in ultimul univers semnat Andrew Niccol.   Nici nu aparusera bine primele imagini din thriller-ul sf In Time ca scriitorul Harlan Ellison , care s-a judecat si cu James Cameron pentru primul Terminator , l-a acuzat pe scenaristul Andrew Niccol ca ar fi copiat dintr-o povestire de-a lui din 1965 intitulata 'Repent, Harlequin!' Said the Ticktock Man . Indiferent de rezultatul imbarligaturilor juridice, cei mai multi spun ca Ellison va obtine cel mult o mentiune speciala pe genericul de final de la In Time , merita sa ne amintim vorbele lui Jean-Luc Godard : "Problema nu este de unde iei niste lucruri, ci ce faci cu ele." Si daca In Time porneste dintr-o idee captivanta, el ajunge la final cu cateva minute bune de intarziere.  Suntem intr-un viitor in care nimeni nu depaseste v...

4 pescari (sub forma a 4 puncte negre) isi fac de lucru pe o stanca in buza cascadei Victoria. Asta da gone fishin'. Living double decker bridge. Asa ajunge sa arate dupa cateva sute bune de ani, ingrijit fiind de generatie dupa generatie. In plin sezon ploios un nene traverseaza podul facut din 2 sarme peste Mekong. La capatul celalalt il asteapta pestele cu care sa-si hraneasca copiii.

I-am dat o sansa lui Dream House.

La piel que habito - noul Almodovar - e peste Abrazos rotos sau Volver. Am scris cateva cuvinte aici.

Buget gros, rezultat asa si asa. Mai multe aici.

Am vazut docu animat la deschiderea Anim'est. Nu credeam ca o sa imi placa asa tare. Am scris cateva cuvinte aici.

Sa-i aduci pe domnii Holmes si Watson in Londra zilelor noastre - cu gadgeturi, chirii mari si razboiul din Afganistan - suna al naibii de riscant. Ai putea cadea lejer in penibil. Si totusi pilotul celor de la BBC functioneaza de minune. Sunt 90 de minute balansate perfect intre un caz nail-biting si o introducere de personaje ca la carte, totul intr-un ritm atat de sustinut incat abia la a doua vizionare ai timp sa remarci cateva detalii simpatice. Sherlock e addictive, aparent autosuficient si rautacios, iar Benedict Cumberbatch ca interpretare il nuanteaza spre creepy. Motive suficiente ca sa mergi mai departe catre celelalte 5 episoade.

si vin si niste carti postale. Vernisajul in Strada Jean-Louis Calderon 44. Sambata, 8 octombrie, de la 18:00. Anim'est-ul incepe vineri la Patria cu Crulic - drumul catre dincolo.

Am vazut Melancholia. La Studio, fara popcorn sau respiratii grele :). M-a atins devastator abia cateva ore mai tarziu. Am scris despre el in octombrie 2011 despre el pe procinema.ro. Melancholia: opera mortii Earth is Evil. No one will miss us. Aceasta e chintesenta pesimist deprima(n)ta, un marcaj clasic Lars von Trier, exprimata de Justine - eroina unei drame de familie ingemanate cu sf-ul apocaliptic de autor. S-a vorbit si s-a scris atat de mult pe seama declaratiilor lui Lars von Trier de la ultima editie a festivalului de la Cannes, cele care i-au adus si excluderea din festival, incat s-ar putea sa uitati ca exista un film, scris si regizat de von Trier, care merita timp si atentie si care ruleaza zilele acestea in cinematografele de la noi:  Melancholia. Singurul avertisment cu care e bine sa porniti la drum in a-l privi este ca sunt sanse mari sa va incerce post-vizionare cateva trairi  neobisnuite: de la un vacuum interior bizar la senzatia unui plans fa...

Pana in septembrie 2005 cand a inceput relatia cu Demi, Ashton preferase partenere de film cam de aceeasi varsta cu el. A urmat o perioada (2005-2009) cand a jucat alaturi de actrite din ce in ce mai in varsta decat el. Lucru care se suprapune perfect peste relatia lui fericita cu Demi. Din 2010, de cand dateaza si primul scandal cu inselatul, Ashton a revenit la actrite partenere de film de varsta sa sau chiar mai tinere. Perioada in care il interesau femeile mai mature pare sa fi apus - atat pe marele ecran, cat si in viata de zi cu zi.

Am mers sa vad What's Your Number, despre care am scris aici. Ma revansez cu von Trier-ul. Promit.

Aseara am facut un calcul. Am vazut pentru munca vreo 1200 de filme in 4 ani. Plus vreo 300 de filme vazute in cinema sau acasa in aceeasi perioada. Deci 1500 de filme in 4 ani. 1 film / zi. Tot aseara mi-am dat seama ca fata de acum 4 ani am inceput sa cresc portia de documentar pe care o consum. Un portughez mi-a zis ca pe masura ce o sa vad tot ce poate sa ofere fictiunea, inevitabil voi aluneca spre documentar. Intr-un fel am inceput deja. Acum 4 ani, inafara de Michael Moore, nu stiam mai nimic. Azi deja am o colectie de documentare bbc realizate la superlativ, mi-au placut cam toate documentarele facute de hbo Romania si cand merg la tiff ajung sa vad mai mult documentar decat fictiune. Iar portughezul mi-a lasat si el o colectie intreaga de documentare. Asa ca marfa avem, timp sa fie.

Am scris despre renasterea lui Ion Englezu' aici.

Am scris despre CSL aici.

Maratonul a inceput. Momentan sunt la episodul 4, go Jet & Cord!

Am mers saptamana trecuta la Vacari si Extraterestri. 5 oameni in sala, duminica seara, la ora 20, intr-un mall din oras. Cam trist pentru Ford, Craig si Wilde in conditiile in care era a doua saptamana a filmului in cinematografele noastre, dar partial explicabil pentru ca filmul e un rebut. Combinatia de western cu alieni nu suna bine din start, insa filmul reuseste contraperformanta de a rata la aproape toate capitolele. Atmosfera western e de carton, personajele sunt modeste, povestea se balangane din cliseu in cliseu, iar la momentul luptei finale casti plictisit: idieni cu sulite si pistolari calare se bat cu nave de zbor extraterestre. Da, cum sa nu, alt hit hollywoodian pentru un public lobotomizat. Next, please!

Blame is for God and small children. Dega (dupa 2 ani de carcera solitara cu portii reduse la jumatate) I was born skinny. Papi (despre aranjamentul unei barci) Have no fear. Ways will be found. Hindu doctor (despre piciorul sau rupt) I presume it's going to be something painful. Dega (cand afla ca outsiderii erau ucisi) That makes sense. Papi Well... a man of Christian understanding. Leprosul Toussaint Hey, you basterds, I'm still here! Papi

Desen, pictura si colaj dupa un caz real. Regia Anca Damian. Mai multe detalii pe http://www.crulic.ro/ .

Le retour de Woody , asa mi-am intitulat review-ul la ultima pelicula semnata de ochelaristul meu nevrotic preferat. Iar posterul de la noi e banal si insipid in comparatie cu cel de pe afara.

Documentar filmat in 2006 si iesit pe DVD in 2008 dupa ce a luat pemiul publicului in festivaluri la Atlanta, Los Angeles si Varsovia. Un amestec de umor, intelepciune si creativitate valabil doar pentru cei care ajung la varsta a treia. Grupul, care se pregateste intens vreme de 2 luni de zile, are media de varsta trecuta de 80 de ani, dar nu se jeneaza sa aseze in spectacole Beatles langa Coldplay si I feel good langa I want to be sedated. Desi lucrurile iau o intorsatura tragica atunci cand doi dintre membrii se regrupeaza in duet la Ceruri, documentarul isi pastreaza aproape incredibil decenta si nu aluneca, atat de facil cum ar fi putut sa o faca, in lacrimogen. Scena aflarii acestor vesti e filmata de la distanta, un autobuz galben si o reactie generala audio, atat. Hiperresponsabil, chapeau bas. PS. Gasiti pe youtube si videoclipuri ale mosilor si babelor - se pare ca au ceva succes. :)

In concediu n-am stat departe de filme. Am vazut Mars Needs Moms - kid's choice, n-am avut cum sa ma opun, si Colombiana. Despre Mars Needs Moms numai de rau, e periculos de cuminte, aberant si plicitisitor. De fapt am si dormit la el vreun sfert de ora. Cat despre Colombiana am scris aici.

Am scris despre Rise of the Planet of the Apes aici.

O premiza cu spil - familia fals perfecta practicand marketing-ul camuflat - e pierduta intr-un final cu happy-end lamentabil. Scenaristii au reusit macar sa puna in practica o sinucidere prin inec. Yuppy! Banuiesc ca producatorii n-au acceptat-o initial, dar s-au scos si ei: au primit la schimb (prea) multe momente moushy moushy. Duchovny e un pic sub ce poate el, joaca ca de vacanta, Demi Moore se muleaza perfect pe rol - ca si 3/4 din Hollywood ea face marketing camuflat in viata reala, asa ca in film nu se forteaza deloc, iar generatia tanara formata din Amber Heard si Ben Hollingsworth mimeaza superficial mici drame adolescentine - ea are o preferinta stupida pentru barbati maturi (as if...), iar el e gay sub acoperire (deci joaca dublu ascuns). Partea de marketing din film e si ea predata cam schematic... deci niciun motiv sa va ingramaditi sa vedeti filmul.

Am scris despre Captain America: The First Avenger aici.

Am scris despre Green Lantern aici.

Am scris despre Zookeeper aici.

Structura copy/paste dupa original, imperfectiuni garla in scenariu, gaselnita de final rasuflata rau, multe "surprize" stricate in avans de trailer - zau daca mai iti vine sa zambesti cand il vezi pe Stu tatuat... Insa inca suficient de coios pentru cateva momente de umor sexual hard la care publicul se rostogoleste pe jos de ras, plus cateva replici misto ale lui Paul Giamatti . Dar o singura concluzie posibila: operatiune standard de muls banii de pe urma succesului (meritat) a primei mahmureli. Si deja planuri facute pentru o a treia. Bleah.

Primul stop: Timisoara, 15-17 iulie, Piata Unirii, intrare libera pentru The Way Back, Morgen si Biutiful.

Un film cu titlul Bridesmaids, tradus la noi cu Domnisoare de onoare, nu prea are cum sa atraga barbatii. Ba chiar am intalnit femei care au strambat din nas la vederea afisului. Ceva de genul, yuck! inca o comedie mediocra pentru femei care viseaza la nunta si barbatul ideal. Totusi, vorbele bune si notele mari m-au facut sa merg sa-l vad saptamana trecuta. La o ora indecent de matinala am impartit sala cu alti 7 oameni printre care o tipa care mai vazuse filmul de cel putin 2 ori inainte - radea cu anticipatie la unele poante ca si cum stia exact ce urmeaza. Cum a fost? Foarte pe scurt: m-am cracanat de ras. Filmul e un Hangover la feminin (pentru mine asta e o chestie de bine), fara vreun nume mare in cast tocmai pentru ca sa poata sa functioneze bine ca ansamblu, cu niste potriveli actor-personaj foarte nimerite si scriitura fresh. Un pic lungit pe alocuri, dar mai mult decat satisfacator la totale. Incercati-l.

Am scris despre Bad Teacher aici .

30 de tinere actrite participa in aceasta perioada la castingul pentru primul film cu efecte speciale 3D, al carui actiune se va desfasura intr-un Bucuresti transformat total pe calculator. Filmarile, programate in vara aceasta, vor consemna o alta premiera: se va lucra simultan la doua versiuni de film: atat in romana, cat si in engleza. “Subiectul filmului, o femeie care vrea sa devina criminal profesionist, promite o ocazie rara pentru cea care va reusi sa devina personajul principal, declara Kiki Vasilescu, regizorul filmului. Cautam o actrita cu alura sportiva, dar care sa-si poata pastra feminitatea in timp ce interpreteaza o secventa in care ucide”. Castingul se desfasoara chiar in aceste saptamani in Bucuresti, iar programarile se fac online, pe site-ul casei de productie: www.EastMovies.ro . Desi promite un film spectaculos plin de efecte speciale care ne vor taia rasuflarea, regizorul vorbeste de un buget foarte mic si de surse de finantare private, lucru putin obisnuit in pe...

Echivalentul etajului 8 de la bloc. Degetele de la picioare devin esentiale.

Am scris despre film aici.