DMovieblog

In seara in care majoritatea a iesit sa celebreze Halloweenul, eu am aterizat la The Social Network. Cinema City la Sun Plaza, fix cum imi place: doar 24 de oameni in sala. Am mers la filmul asta ca la pomul laudat, lucru inevitabil cand ai scriitura lui Aaron Sorkin si regia lui David Fincher. Plus exec producer pe Kevin Spacey. Si, dupa prima scena, una lunga, am avut aceeasi senzatie ca la Inglorious… mama, o sa-mi placa rau filmul asta! Discutia lui Zuckerberg cu prietena lui, ritmul, palierele pe care se desfasoara, ruptura brusca dintre cei doi, iti contureaza atat de puternic mecanismele bland patologice din mintea taticului adolescentin al Facebook-ului incat stii ca urmeaza un adevarat festin cinematografic. Structura narativa intretaiata cu audierile juridice face ca ritmul sa fie mereu sustinut – nici nu simti cand trec cele 2 ore, aparitia taticului Napster e surprinzatoare, actorii joaca brici, iar pentru un film despre tineretea unui programator, fie el si genial - FB a a...

Am mers sa vad Fata care s-a jucat cu focul intr-o miercuri. N-am mai ales ziua asta de la I Am Legend cand la iesire din sala imi venea sa emigrez. Din nefericire nu s-a schimbat mare lucru. Desi am ales ultimul spectacol, dupa ora 22, desi vorbim de un film in limba suedeza, n-ai cum sa scapi. No way! Sala a fost plina. Si n-au lipsit cativa "manelisti" care aveau impresia ca vorbele lor pline de duh sunt mai interesante decat filmul pentru care platisera 2 bilete la pret de 1. Fucked up Wednsday, asa ar trebui sa-i zica. Filmul incepe fix de unde s-a oprit prima parte a trilogiei (despre care am scris aici ). Lisbeth se intoarce la Stockholm si se pune pe treaba iarasi cu amicul ei tutore. Atmosfera insa s-a dus pe apa sambetei. Posterul filmului e inselator, totul devine luminos, colorat si frumusel. Naspa. Cazul e si el mai subtire, dar nu e rau. Din pacate (nu stiu daca in carte se intampla la fel sau nu) sunt cateva momente aiurea - cand personajele scapa din situatii ...

Broken Lizard e o companie de productie specializata in oddball comedies. Daca stiti Super Troopers (la care sta sa iasa si un sequel in 2011) sau Beer Fest, stiti ce va asteapta la Slammin' Salmon. Un ensemble de personaje, fiecare cu ciudatenia sa - unul e nebun cu acte, altul e grec (e suficient!), al treilea a picat in dizgratia producatorilor serialului in care a jucat 2 episoade dupa ce si-a refacut estetic nasul, plus 2 fete, una bucata beauty balerina si alta geekish. Cu totii lucreaza in restaurantul unui fost campion de box la categoria grea care se tine in forma amenintandu-i cu cafteala. "A no thinking" movie, fara buget, fara pretentii, cu un umor gros pe alocuri, dar la totale digerabil pentru o seara in care pur si simplu n-ai chef de mai mult.

Vechiul poll s-a inchis. Seria Ice Age a iesit castigatoare (cu mai mult de jumatate dintre voturile exprimate) drept cea mai buna animatie din ultimii 20 de ani in dauna lui capcaunului Shrek, pinguinilor din Madagascar si lui Woody din Toy Story... Ca intotdeauna eu aveam alt favorit. Si avem un nou poll cu o intrebare usor macabra. Care e cel mai cool orb din filme? Al Pacino oscarizat pentru rolul lui din Scent of a Woman, Ben Affleck pentru eroul nascut in benzi desenate din Daredevil, Denzel Washington pentru personajul sau postapocaliptic din Book of Eli, Mark Ruffalo & Julianne Moore - cuplul din Blindness dupa Saramago sau Audrey Hepburn in mai vechiul Wait Until Dark.

Tovarasul Andrei Zvyagintsev s-ar fi bucurat teribil daca ar fi trecut pe la Studio aseara. Lumea se calca in picioare la propriu sa-i vada filmul multipremiat pe merit. Eu n-am mai vazut asa buluc de la Tokyo Sonata, la care subsemnatul n-a reusit sa intre. Acum au fost multi tineri, unii cu mancare de la Mac, altii cu punga de popcorn, semn ca nu prea stiau despre ce va fi vorba... The Return. Film ca o fotografie alb-negru. La prima vedere saracacioasa si neclara. Se lasa descoperita lent, dar te surprinde si te lasa sa patrunzi in universul a trei barbati. Pe ei si doar pe ei se bazeaza tot filmul! - 2 fii si tatal lor reintors acasa dupa o pauza de vreo 12 ani. Nevoia disperata a unei figuri paterne a fiului cel mare, mania fatisa fata de absenta sa indelungata a celui mic, experienta de viata si autoritatatea dusa pana la extrem din partea capului familiei. Joc actoricesc fantastic, debut regizoral naucitor in cadre contrastante si peisaje salbatice + o coloana sonora discreta si...

Fratii Cullen trag de manete si scot pe banda rulanta un scenariu de mana a doua. No big deal, 90% din ce produce Hollywoodul e pe formula. Si uneori chiar functioneaza. In cazul asta vorbim de reteta cu 2 copoi, unul alb, altul negru, primul meserias si ghinionist, al doilea... dupa ureche si isteric + un cartonas de baseball supervaloros cazut in mainile unui traficant periculos mexican. Ca Bruce Willis n-a citit scenariul, ca a venit, a jucat in nota lui caracteristica si a marcat banu' nu e de mirare. E de mirare insa ca producatorul n-a cerut (inca) un rewrite la scenariu. Pe deasupra l-a agreat pe Tracy Morgan intr-un rol principal. Wtf? Ori era fumat, ori... Era fumat, alta explicatie nu exista. Tipul asta te scoate pur si simplu din minti. Unde naiba erau Chris Tucker sau Chris Rock? Deci nu va pierdeti timpul cu Cop Out. E atat de prost incat l-am vazut spart in 2 parti, iar ultimele 30 de minute la viteza 2x.

Michael Reynolds e un arhitect american care de mai bine de 40 de ani construieste case off grid. Sau earthships cum le denumeste el. Case construite din materiale pe care noi le consideram gunoi la care se adauga cel mai simplu element - pamantul, case care se autosustin colectand apa de ploaie si folosind-o in mai multe randuri, case care utilizeaza surse alternative de energie... O promisiune de independenta, poate nu realizabila imediat, dar fezabila la un moment dat. Lucru greu de digerat de politicieni platiti de companii cu interese comerciale sau birocrati meschini, dar mai mult decat asteptat in locuri lovite de catastrofe naturale. Mai multe despre munca lui gasiti aici: http://earthship.com/ . Garbage Warrior e documentarul one sided facut de-a lungul a 3 ani de zile despre Michael Reynolds si lupta sa cu sistemul american. Concluzia lui e scurta si la obiect: The American dream is down the toilet. Din pacate traim toti pe planeta asta. E din ce in ce mai stramta si se incin...

22-28 octombrie, la Studio si Eforie, vin rusii cu filmele lor mai vechi si mai noi. E prima editie a Festivalului Filmului Rus, deci aplaudam. Eu ma prezint la Intoarcerea lui Zviaghinţev, programul complet aici: http://www.icr.ro/fest_film_rus_2010 .

Tearjerker de zile mari, hiperinflat de premii de la mama lui de acasa (spaniolii i-au dat nu mai putin de 6 Goya-uri pentru mai toate categoriile majore la care te gandesti), antidogmatic in general si antiOpus Dei in mod deosebit, pornind de la o poveste reala - doamnelor si mai putin domnilor - Camino. Javier Fessier (scenarist si regizor aici) pe care eu l-am intalnit cinematografic prima data la Aventurile lui Mortadelo si Filemon - un film cu niste eroi de benzi desenate hispanice, o banalitate pentru istoria filmului..., isi ascute coasa si iese la secerat clerici si adepti ai Opus Dei. Despre care nu stiu mare lucru, dar pe care dupa Camino nu prea pot decat sa-i detest. Minim. Asta e prima chestie sacaitoare la film. Faptul ca baietii rai sunt prea rai. A doua e ca in dorinta de a acoperi intregul univers al unei familii izbite de o tragedie atroce dezvolta foarte multe linii de plot pe care le tine in mana si le rezolva decent in cele 140 de minute de pelicula, dar cu care aj...

Pe mine ma seaca rau de tot pr-ul in cinematografie. Interviuri si declaratii in care actorul tanar ne spune cat a avut de invatat de la al batran, al batran cat de meserias e regizorul, regizorul cata energie aduce cel tanar si toti intr-un glas cat de reusit si important e filmul lor produs de niste alti neni. Basca cat efort si cata distractie a fost pe platourile de filmare.Bull... Zilele trecute am dat peste un interviu in kamikaze. Absolut memorabil pentru ca n-are nicio treaba cu pr-ul. Actorii recuperatori din Francesca (pe care nu l-am vazut) le spun... cum le vin. Am retinut urmatoarele aspecte: face bine sa ai un om in mediu si naturalul cere sacrificii. Interviul se gaseste aici: http://www.kamikazeonline.ro/2010/10/o-discutie-despre-filmul-romanesc-cu-ion-boschet-si-mihai-dorobantu/

#7 Saint Bernard-ul. Cainele national al Elvetiei are cateva trasaturi care il fac teoretic putin compatibil cu cinematograful comercial. In primul rand e cam malac, ceea ce il face greoi in miscari. In al doilea rand are o expresie oarecum trista, nu prea buna de comedie. Iar calitatile sale legate de orientare si forta il ajuta sa salveze vieti in Muntii Alpi, dar nu ii castiga voturi de apreciere la Hollywood. Si totusi… in 1992 John Hughes si Amy Holden Jones scriu primul titlu Beethoven dintr-o serie ce avea sa devina ...mult prea lunga. #8 Say… chi-hua-hua !!! Cam asta a invatat lumea buna dupa 2000 cand rasa canina de poseta si-a facut marea intrare in cinematografie cu cele doua filme din seria Legally Blonde (2001 si 2003). Pana atunci istericalele rasei nu ii convinsesera pe producatori sa ii dea mai mult decat roluri pasagere (Fools Rush In sau Mars Attacks!), dar dupa filmele cu Reese Witherspoon a urmat un val aprecieri, iar chihuahua a avut his 15 minutes of fame bine as...

#4 Pozitia a patra e una istorica. Anii ’50 au apartinut in totalitate ciobanescului german . De la seriale si filme cu Rin Tin Tin, ciobanescul aleman nu si-a pierdut niciodata locul in randul cainilor folositi in cinematografie. Calitatile sale atletice si simtul dreptatii l-au transformat in prototipul politistului canin pana la rangul de personaj principal asa cum se intampla in seria de filme K-9 - 4 titluri din 1989 pana in 2002. Nici cand a fost vorba de apocalipsa – in I Am Legend – producatorii nu s-au ferit sa-i ofere un rol – Sam (interpretat de Abbey si Kona) fiind singurul prieten al lui Will Smith in primele 50 de minute de pelicula. #5 Nici retrieverul , fie el golden, fie labrador, cainele perfect de familie, nu putea sa absenteze din catalogul cinematografic cu colti. Sensibil, plin de energie si gata sa sara in ajutorul celor apropiati, retrieverul e personajul principal in seria longeviva Air Bud – in care un golden joaca pe rand baschet, fotbal american, soccer, bas...

Ursul rosu spune o poveste pe care ai mai vazut-o de o mie de ori. Cea a parnaiasului tocmai iesit de la racoare. In cazul asta are o burtica decenta, o fetita si o fosta sotie, un amic pe cale sa-i devina dusman care-i datoreaza niste mii de pesos si cateva obiceiuri proaste de care nu poate sa se lase - am inclus aici si fumatul (in filmul asta se fumeaza cel putin o duzina de pachete de tigari!). Desi a luat niste premii in tara natala si in altele vorbitoare de spaniola, pe mine nu m-a impresionat prea tare. Au fost totusi doua scene. Una pentru care merita felicitat regizorul: fetita dandu-se in carusel si vazandu-si fragmentar tatal in timp ce interactioneaza cu niste sticleti - e un amestec de stari pe care il starneste... A doua vine mai degraba pe mana scenaristului: in timp ce in prima zi de scoala copiii recita imnul national cu iz socialist, antieroul nostru isi face drum sa jefuiasca o masina blindata care transporta salarii. Vivat!

Cu Mary and Max, anul trecut, organizatorii animestului dadeau lovitura - pentru mine e un titlu creme de la creme. Ajuns la prima editie aniversara (no. 5) festivalul a fost lansat la apa in 2010 cu L'illusioniste. Din pacate proiectia a fost una mediocra - animatia se vedea un pic neclar, filmul e aproape deloc vorbit - ceea ce ingreuneaza vizionarea (mai ales a copiilor) si la totale pur si simplu nu m-a convins. Puteti sa-l vedeti oricand pentru frumusetea animatiei - asa cum se vede si din trailer e pur si simplu bestiala, dar din pacate povestea nu se ridica la nivelul asteptarilor. Simplista, cu umor sablon si tristete previzibila...

Azi incepe Anim'estul. Program complet la http://www.animest.ro/program.aspx . Tot azi Institutul Cervantes da start la Studio la Zilele Filmului de Limba Spaniola. Programul complet la: http://agenda.liternet.ro/articol/12203/Comunicat-de-presa/Zilele-Filmului-de-Limba-Spaniola2010.html . Eu vazut deja Intacto despre care am scris aici - http://dmovieblog.blogspot.com/2009/06/norocosii.html .

#1 Cap de lista inevitabil: Collie-ul . De la megahitul MGM din 1943 (studioul a riscat atunci 30 de mii de dolari cumparand drepturile de ecranizare pentru Lassie Come Home), Collie-ul a ramas cainele superstar pentru cinematografie. Originar de pe meleaguri scotiene, inteligent, sensibil si curajos, el apare in mai mult de 30 de filme si seriale doar cand vine vorba de personajul Lassie – un Rough Collie. Mai recent un Border Collie a interpretat personajul Fly din seria filmelor cu purcelusul Babe. #2 Numaratoarea nu putea sa ocoleasca dalmatienii . Mai bine zis puii de dalmatian care populeaza mintile tuturor copiilor din 1961 incoace, de la prima varianta animata a casei de productie Walt Disney. Abia peste 45 de ani au primit cele 101 de zebre cu buline un live action. Lucru lesne de inteles daca ne gandim ca nu sunt nici cei mai intelgenti dintre catei si producatorii aveau nevoie de un numar impresionant de pui ascultatori. In 101 Dalmatieni s-au folosit 230 de pui si 20 de adu...

Nu m-as fi uitat la un action cheesy (ieftinut, inautentic, fara mari calitati), de fapt m-as fi uitat ca vad o gramada de prostii, dar n-as fi scris despre el pe blog, doar ca The A-Team nu e doar un action cheesy... e The A-Team!!! Dupa '90 la noi, la Tele7abc, erau serialele de baieti - Kitt, Wonder Woman, The A-Team si seriale de fetite - Love Boat sau Fantasy Island. Kitt era pentru pasionatii de masini (probabil toti baietii care forjeaza BMW-uri azi erau fani pe atunci), Wonder Woman e un capitol inchis cu o femeie imbracata dubios (sau in curs de redeschidere fiindca se aude ca WB isi aduna fortele pentru o noua productie pentru 2013!), iar The A-Team... era preferatul meu. Filmul din 2010 reia fix personajele de atunci - strategul, frumuselul, musculosul si nebunul - replicile care i-au facut celebri - "I love it when a plan comes together" sau "Fooool!", istoria lor - cum li s-a inscenat o treaba nasoala, cum lupta pentru adevar si libertate, bla-bla.....

Weekendul RO a continuat pentru mine cu Nunta in Basarabia. M-am dus indoit. Napoleon Helmis, actualmente Nap Toader (gasiti o mica, dar interesanta explicatie pentru schimbarea numelui regizorului aici: http://filmreporter.ro/dilemele-si-dedesubturile-nuntii-in-basarabia ) a facut in 2004 Italiencele, un film modest in care am descoperit ochii Anei Ularu, dar cam atat. Povestea era un cliseu, umorul de multe ori sub ce ai fi vrut. Asa ca riscul ca Nunta in Basarabia sa fie tot pe acolo era mare. Mare, dar neconfirmat. Nu sunt decat un cunoscator tangent al realitatilor de dincolo de Prut, asa ca nu ma pot pronunta daca Nunta in Basarabia e/nu e un film autentic. L-am apreciat insa pentru ca nu l-am simtit fortand nota. Distributia e ok, ritmul e bun, iar pelicula livreaza cat poate sa livreze si cat poate spectatorul sa duca (n-a fost o faza la care sa rada toata sala, dar cred ca am ras separat cu totii). Pe alocuri modalitatea de filmare si montajul te duc cu gandul la filmele stude...

Weekend romanesc inceput la Studio cu cel mai recent film semnat Radu Muntean. Habar n-am ce s-a petrecut in mintea si in viata omului asta din 2002 incoace. In 2002 iesea pe piata cu Furia. Daca nu l-ati vazut... tineri, manele, droguri, curse de masini, multa vulgaritate. Adica nimic in comun cu ce a facut de atunci incolo. Marti, dupa Craciun pare o continuare fireasca a lui Boogie. Protagonistul din Boogie a ales familia, si-a vazut mai departe de munca lui, copilul a crescut, relatia cu nevasta s-a racit si uite asa a ajuns in Marti, dupa Craciun intr-un alt moment de criza: cel in care trebuie sa aleaga intre sotie si amanta. Scenaristii, aceeasi ca la Boogie, scriu cu o naturalete rarisima, iar interpretarea nu falseaza nicaieri. Sunt cateva momente atat de autentice incat cuplurile mai tinere din sala rad infundat recunoscandu-se. O doamna in varsta marturiseste la final ca a lacrimat. E riscul unui film care se ocupa cu disectia lenta, dar sigura, pe intimitatea unei familii d...

De necrezut ca acest titlu are 7.2 la momentul asta pe imdb. De necrezut ca din 37 de pareri pe cinemagia cea mai "de rau" ii da filmului 5 stele din 10. Se pare ca nimeni n-a vazut (mai putin recentul) Five Fingers, acelasi subiect, mai multa subtilitate, un final mult mai bun. Toata lumea ia in brate ideea ca woow, Unthinkable trage cortina si ne arata scena actului de tortura. Pentru iubitorii de duritati nici macar nu sunt scene hardcore. Si oricum nu-i nici o smecherie aici, exista documentare si materiale reale despre cum se intampla lucrurile prin inchisorile invizibile. Din pacate plotul lui Unthinkable incepe sa se imputa de la min. 20 incolo devenind din ce in ce mai neverosimil, personajele isi cam repeta replicile in discutii interminabile despre o etica ce se dovedeste relativa, iar finalul e scos dintr-un cos de materiale reciclabile. Nici macar incrancenarea lui Samuel L. Jackson (pe care am mai vazut-o de n ori) nu te poate tine in film. N-am mai vazut ceva at...