Flickan som lekte med elden

Am mers sa vad Fata care s-a jucat cu focul intr-o miercuri. N-am mai ales ziua asta de la I Am Legend cand la iesire din sala imi venea sa emigrez. Din nefericire nu s-a schimbat mare lucru. Desi am ales ultimul spectacol, dupa ora 22, desi vorbim de un film in limba suedeza, n-ai cum sa scapi. No way! Sala a fost plina. Si n-au lipsit cativa "manelisti" care aveau impresia ca vorbele lor pline de duh sunt mai interesante decat filmul pentru care platisera 2 bilete la pret de 1. Fucked up Wednsday, asa ar trebui sa-i zica.

Filmul incepe fix de unde s-a oprit prima parte a trilogiei (despre care am scris aici). Lisbeth se intoarce la Stockholm si se pune pe treaba iarasi cu amicul ei tutore. Atmosfera insa s-a dus pe apa sambetei. Posterul filmului e inselator, totul devine luminos, colorat si frumusel. Naspa. Cazul e si el mai subtire, dar nu e rau. Din pacate (nu stiu daca in carte se intampla la fel sau nu) sunt cateva momente aiurea - cand personajele scapa din situatii in care in mod firesc nu mai exista vreo iesire - depozitul ala in flacari sau ingropatul in pamant... despre ce vorbim?! Alt dezavantaj important al povestii e ca nu-i mai pune alaturi pe cei doi eroi - fiecare isi face propria sa ancheta, singurul punct in care se intalnesc e finalul peliculei. Tot la minus trec si faptul ca din personajele alea malefice, cu adevarat bolnave din primul film, nu a mai ramas aproape nimic. Ok, astept al treilea film, finalul despre care toata lumea zice ca va fi mai bun decat aceasta a doua pelicula a seriei.