Seven Pounds

Ca sa gasesc un rol adevarat al lui Will Smith ma intorc in timp pana in 2001 - la Ali. De atunci au urmat parti numarul 2 la blockbustere gen Men in Black sau Bad Boys, o voce impumutata pe bani grei unui personaj animat din Shark Tale, timp in care cota i-a crescut vertiginos si omul a ajuns sa fie considerat cel mai sigur brand pentru succesul unui film comercial. A facut si comedie romantica, Hitch, si inevitabil a salvat planeta in I Am Legend sau Hancock. Dar vine o zi cand fiecare vrea sa incerce si altceva. Smith a incercat cu The Pursuit of Happyness o partitura mai complexa cu multa drama. Mie nu mi s-a parut ca i-a iesit, dar omul a recidivat in aceeasi combinatie (actor si producator) cu Seven Pounds, semn ca are ceva de demonstrat. Intr-un fel a reusit. Punctul forte al lui SP e castul. Incepand cu Will Smith si continuand cu Rosario Dawson si Woody Harrleson - totul pare asezat perfect si toti sunt ireprosabili. Dincolo de asta prea putine lucruri bune: povestea e hiperdramatica - atentie sa nu va inecati in propriile lacrimi), lungita foarte tare - ca si cum oamenii visau la o nominalizare la Oscar, inceputa fragmentat ca sa nu te lase sa te prinzi imediat - de parca nu ai citit deja plotul prin ziare sau pe net si cu niste semne de intrebare medicale si non-medicale asupra plotului...