DMovieblog

Am citit Jurnalul lui Palahniuk. Thriller/horror, umor negru, si-a meritat timpul. Si Fight Club-ul tot dupa un roman de-al lui era. Asa ca zilele trecute, cand am prins Choke-ul pe tv, mi-am zis ca m-am scos. Dar de unde... Filmat neasteptat de cuminte, cu un Sam Rockwell neconvingator... zici ca te uiti la una bucata sitcom in care producatorul a iesit putin, iar scenaristul si-a facut de cap intr-o maniera porcos-neortodoxa. Si atat. Personajul central e un s*x addict (de aici apare grupul de terapie - o gradina zoologica hilara) care obisnuieste sa se prefaca ca se ineaca cu mancare pentru a obtine atentia si dragostea celor din jur (treaba are radacini undeva in copilarie...blah-blah). Pe ecran lucrurile se succed direct, fara nicio subtilitate, in cadre neasteptat de luminoase, jucate grabit... ca si cum cineva trebuia doar sa bifeze proiectul. La totale nu miroase nicidecum a Palahniuk.

6-16 mai la Studio si MTR in Bucuresti. Dar si Brasov, Iasi, Targu Mures si Timisoara. 50 de productii europene, destule autohtone din ce-am tras cu ochiul. Cred ca cea mai buna prezentare a unui program de festival din cate am vazut pe la noi. Il gasiti la: http://www.festivalulfilmuluieuropean.ro/?id2=20100002 . Plus un spot (cam dur pentru evenimentul in cauza) semnat Radu Jude. Daca nu l-ati vazut deja, Weisse Band-ul va rula de doua ori la Bucuresti, iar pe 11 mai la Studio se proiecteaza La Teta Asustada - pelicula peruana nominalizata la Oscar pentru film strain in 2010.

Postapocalipsa cu juniori in control coprodusa (si) de Tom Hanks despre un oras subteran construit pentru 200 de ani de supravietuire care sta se se prabuseasca, in timp ce majoritatea locuitorilor sunt oribiti de primar si cantecele. Plot cu multe scapari care ajung la un moment dat sa irite, transparent from start to finish in metafora lui, neconvingator inclusiv la partea de costume si decoruri (si slava Domnului aici ar fi putut face atatea chestii cool cu un buget de peste 50 de milioane), prea grabit sa devina National Treasure cu adolescenti si insuficient lucrat in ceea ce priveste universul subpamantean (Spiderwick Chronicles de exemplu facea o treaba mult mai buna), City of Ember dezamageste in conditiile in care oricum nu asteptai mare lucru de el. Daca nu l-ati vazut, nu va mai bateti capul, e pierdere de vreme.

Bakjwi. Park Chan Wook din 2009. Cocktail a la Tarantino. Niscaiva mitologie despre vampiri, sange si duritati, momente comice la care razi cu voce tare, filmat beton si un personaj feminin care fura intreg spectacolul: Tae-ju (Kim Ok Bim pe numele ei adevarat). Un preot catolic obisnuit cu suferinta din spitale decide sa fie cobai intr-un experiment medical. E singurul din 500 de pacienti care raspunde pozitiv, dar asta nu din cauza vaccinului functional, ci a unei transfuzii de sange... vampiresc. Colac peste pupaza, preotul devenit vampir, obisnuit sa se autoflageleze de cate ori avea impulsuri erotice, se si indragosteste lulea. Iar mandra lui nu e tocmai o personalitate angelica. La totale Thirstul se dovedeste enjoyable, dar nu se apropie de Oldboy - nici ca plot, nici ca subtext.

Am vazut prima oara Aaltra... nici eu nu mai stiu cand. Sigur nu la TIFF in 2004, unde filmul a obtinut premiul publicului, probabil dupa... prin 2005. Cand am fost in Belgia l-am gasit la raft. Desi nu avea decat audio in franceza, iar franceza mea se limiteaza la "j'ai oublie mon cahier a la maison" mi l-am cumparat. For old times sake. Aseara i-am dat play. Alb-negru, lent, cu un start aproape tragic: un tip isi pierde slujba din cauza vecinului sau, intors acasa constata ca nevasta il insala. Se duce sa ii dea o mama de bataie vecinului considerat responsabil pentru tot haosul existential, dar peste amandoi pica o bucata dintr-o combina agricola. Cei doi ajung sa fie paralizati de la brau in jos. Nu suna prea fun? Faza e ca eu stiu ce urmeaza de la minutul 20 incolo. Umor negru, situatii criminal hilare, doua personaje care se urasc si se ajuta in incercarea de a traversa nordul Europei pentru a cere despagubiri de la fabricantul combinei. Road movie cu 2 handicapati ...

Avem un poll nou. Pentru ca in weekend m-am ras cu Patraulea pe National TV, am stat, am meditat si ... va intreb: care e cel mai cool personaj creat intr-o serie (film sau serial) before '89. Pe lista, pe langa delincventul Patraulea, mai sunt nominalizati: cel mai vizionat comisar - Tudor Moldovan, Margelatu'-haiducul dat naibii, intransigenta Isoscel si nastrusnicul Pistruiat. Multiple votes allowed. Sa castige cel mai cool.

Apocalipsa #3: cea dupa Mama Natura xOy: Un vulcan islandez activat plus niscaiva vant catre sud-est si gata, batranul continent cu toata stiinta si tehnologia lui e cu botul pe labe. Sigur ca scuipatul unui vulcan naste doar o apocalipsa loco, dar o ciocnire cu un asteroid (cica d-aia ar fi disparut dinozaurii) sau schimbarea polilor magnetici pot avea consecinte climatice brusc-socante pentru toata specia umana. On screen: din motive tehnico-financiare treaba s-a pornit incet, cu micile apocalipse. Mai un cutremur, mai un vulcan. Filmele s-au vandut bine fiindca omul e fascinat la nivel individual de moarte si la nivel de specie de extinctie. Intre timp filozofia a devenit “bigger is better”, globalizarea ne-a legat pe toti, iar mayasii s-au oprit din numaratul calendaristic. Asa ca aparitia blockbusterului apocaliptic total era inevitabila. De gustibus: Dante’s Peak de cand Pierce Brosnan era tanar si Twister cu Helen Hunt din categoria apocalipselor mici. Waterworld cu Kevin Kos...