Choke

Am citit Jurnalul lui Palahniuk. Thriller/horror, umor negru, si-a meritat timpul. Si Fight Club-ul tot dupa un roman de-al lui era. Asa ca zilele trecute, cand am prins Choke-ul pe tv, mi-am zis ca m-am scos. Dar de unde... Filmat neasteptat de cuminte, cu un Sam Rockwell neconvingator... zici ca te uiti la una bucata sitcom in care producatorul a iesit putin, iar scenaristul si-a facut de cap intr-o maniera porcos-neortodoxa. Si atat. Personajul central e un s*x addict (de aici apare grupul de terapie - o gradina zoologica hilara) care obisnuieste sa se prefaca ca se ineaca cu mancare pentru a obtine atentia si dragostea celor din jur (treaba are radacini undeva in copilarie...blah-blah). Pe ecran lucrurile se succed direct, fara nicio subtilitate, in cadre neasteptat de luminoase, jucate grabit... ca si cum cineva trebuia doar sa bifeze proiectul. La totale nu miroase nicidecum a Palahniuk.