American Sniper

Filmul american e una dintre puterile de influentare intru stilul de viata si valorile de peste ocean care lucreaza de cele mai multe ori intr-o maniera soft. In American Sniper insa nu e mai nimic soft - vorbim de o agenda evidenta, sustinuta fatis, cu lacune rusinoase, si de un volum infinit de patriotism eroic fara nicio umbra. Deci nu pe gustul meu. 




Asa cum era de asteptat filmul a spart la incasari la el acasa pentru ca ii gadila pe americani la toate punctele lor sensibile. In schimb nu a rupt gura targului inafara tocmai pentru ca restul lumii e mult mai circumspecta vizavi de motivatiile si mijloacele americane si de stilul de jandarm razboinic. Sigur ca acest rol din urma poate fi explicat prin combinatia de imperiu tanar + natiune obisnuita sa stea cu pusca sub perna. Divaghez. 

Inapoi la American Sniper. Cauzele razboiului din Irak sunt asezate din 2 cadre vazute la tv - atentatele de la Nairobi si Dar-el-Salam si cel de la New York. Da, fix atat de subtire! In rest tot filmul auzi brainwash clasic - categoria tara si steagul. Eroul nostru e un taranoi texan, cat de tare sa-l iubesti?, care nu prea stie ce sa faca cu viata lui. Dar care stie sa vaneze, traditie transmisa din tata in fiu - Eastwood pistoneaza zdravan pe asta - si care devine dupa 4 tururi in Irak cel mai prolific lunetist al Americii. La fata locului suntem intr-un alb-negru, buni-rai, noi-ceilalti lipsit de orice fel de interes. Alegerea lui Bradley Cooper de a veni cu o interpretare rece, cu un facies blocat e inspirata, dar dincolo de asta nu e un rol de castigat statueta. 


 
2 din 5, modest in my book. 17/104/2015.




Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal