Robotelul de aur
Ultimul titlu despre care vreau sa scriu din cele vazute
pre-Gopo e un documentar de o ora despre Steluta Duta, o boxerita cu multe
medalii europene si mondiale la activ.
Sunt momente cand Robotelul de aur e autentic si adevarat.
Ca atunci cand, impreuna cu alti doi tineri cu care a copilarit in orfelinat,
Steluta revede casa tipei care a fost magazionera stabilimentului. E o casa
noua, mare spre uriasa, pe care evident nu ti-o faci din salariul de la stat.
Tinerii stiu asta, nu-i incerca nicio suparare, ba chiar se intreaba daca au
voie sa vorbeasca despre bogatia acumulata ilicit. E atat de dramatic si atat
de real - hotia in tara asta nu e doar impamantenita, e si trecuta sub o tacere
apasatoare. Mai sunt si alte momente faine, in care emotiile personajului
aluneca catre spectator firesc sau in care povestea ei de viata nu are cum sa
te lase rece.
Dar sunt si momente cand treaba aluneca in cliseu.
Pornind chiar de la titlu - de ce naiba sa apelezi la robotelul de
aur? O sintagma dezumanizanta (robotel? nu e niciun Real Steel aici, sunt
carne, oase si muschi care se invinetesc) folosita de media pentru a o inghesui pe Steluta Duta
in aceeasi zona a prefabricatelor cu priza la popor - uite, domne, tone de
medalii pentru Romania, mana la piept, blah-blah.
3 din 5, bun in my book.
3 din 5, bun in my book.
Comments