Wild Tales

Pe argentinianul Relatos Salvajes l-am pierdut la TIFF, dar l-am recuperat zilele trecute. Acum cativa ani colectia asta de scurtmetraje ce au un comun violenta nascuta la intersectia omului cu omul m-ar fi dat gata. Acum i-am vazut insa si minusurile: povestile vireaza brusc si brutal in directii pe cat de surprinzatoare si sangeroase, pe atat de greu de inghitit, iar puse impreuna si vazute la foc continuu efectul final e paradoxal.    



Mi-a placut felul unitar in care au fost gandite si filmate - e o atentie la detalii delicioasa si sunt niste cadre luate de sus care functioneaza foarte bine in a te detasa de subiectii povestii. Punctul de plecare al fiecarei povesti e cat se poate de banal, ceea ce e ok. La fel si ideea ca oricand lucrurile o pot lua razna. Doar ca spirala evenimentelor tinde spre halucinant si ingroapa repede autenticitatea personajelor si situatiei. Iar cand asta se repeta de mai multe ori, dupa vizionare esti golit de orice feeling vizavi de ce ai urmarit.




3 din 5, bun.


    


Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal