The Ridiculous 6

La vremea lui, deal-ul semnat de Netflix cu Adam Sandler si casa de productie Happy Madison pentru 4 lungmetraje a starnit ceva valva. Sony s-a aricit - era unul din oamenii sai, restul majorilor au strambat din nas vizavi de intentiile pe termen lung ale distribuitorului online. Cota lui Sandler e sub pragul de avarie de ceva vreme, dar Netflix stie bine de ce l-a vrut - omul prinde bine la popor, ba chiar la popoare - deci era numai bun si fix ce-i trebuia pentru a-si atinge visele de extindere multiteritoriu. Sigur ca n-o sa aduca glorie, distinctii sau aprecieri favorabile din partea criticii, dar masele trebuie sa rontaie si ele ceva. Seara de seara. Iar planurile de independenta in continut ale lui Netflix sunt evidente - in 2016 va dubla numarul de proiecte originale (seriale, filme, documentare, speciale). Vor fi 31. Asta e big picture-ul si d-asta R6 e important. 




Revenim la small picture, R6 himself. In care s-a dat zdravan cu oua, rosii stricate si orice a mai gasit la indemana critica de film. Nu tin sa fiu Gica contra, dar... desi R6 nu are miza sau pretentii - asta e clar - are cateva plusuri la fel de clare fata de nivelul recent al lui Sandler, includ aici Jack and Jill care era de neprivit sau That's My Boy. Mai intai ca Sandler nu se mai prosteste, nu mai joaca dublu roluri, nu mai e un clovn penibil. Lasa porcariile si partaielile in seama "fratilor" sai din film sau animalelor de companie din Vestul salbatic. Asta inseamna ca personajul sau, eroul filmului, isi poate face un pic mai bine treaba la nivel emotional cu spectatorul. Am zis un pic, cat il lasa povestea. 

A doua treaba importanta vine la capitolul umor. Partea low exista, dar nu sare calul. Cate un part pe ici, pe colo, ceea ce in cazul lui Sandler recent e miraculos. Iar cateva din reinterpretarile comice ale unor momente istorice - nu mai conteaza ca plotul e vraiste, nu mai conteaza nici anacronismele, macar sa radem - sunt 
reusite. Pe mine cel cu baseball-ul si regulile sale m-a distrat. 




Doua minusuri importante - durata si misoginismul 1.0. Genul asta de comedie ar trebui sa stea in 90-95 de minute prin lege. Fiecare extraminut te face sa te intrebi de ce te uiti de fapt la asa ceva si raspunsurile pot fi cu adevarat dramatice. Cu exceptia unor decorative indiene botezate sarmant, gen Respiratie Urata sau Nu poarta sutien, nu exista picior feminin in film. Daca R6 ar fi avut cojones ar fi putut include o tipa chiar in trupa principala. Nu am pretentia ca filmul asta sa nu fie misogin, dar o varianta de misoginism mai de zilele noastre ar fi prins mai bine. 

 2 din 5, modest. 91/104/2015.



Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal