The Walk
Zemekis s-a jucat cu tehnologiile in ultimele lui filme, asa ca The Walk nu e o surpriza cu efectele sale 3D cool. Teama mea era ca nu va fi capabil sa puna pe hartie si ecran personalitatea debordanta a lui Philippe Petite. Dar si asta i-a iesit.
Daca ati vazut Man on Wire - probabil unul din cele mai bune 50 de documentare ever made - stiti deja din propria-i gusa si capusa cum este acest musiu Petit. Arogant, cuceritor, visator, nebun, creativ, reactiv si tot asa. Tot tabloul asta se regaseste si in The Walk care spune cate ceva din povestea lui de viata si totul despre cum si-a indeplinit visul: traversarea Turnurilor Gemene pe o sarma, la vremea aia cele mai inalte cladiri din lume.
Desi finalul imi era cunoscut, calatoria in sine si senzatiile oferite sunt din cele mai tari. Primul sfert de ora vine cu prea multe treceri intre spatii si timpuri diferite, dar apoi - la fel cum Petit ii cucereste pe cei din jur -asa si The Walk isi gaseste ritmul si starile si isi cucereste spectatorul.
Secventa de la dentist, cea in care Petit face cunostiinta cu turnurile, foloseste genial spatiul pentru a construi umor si a devoala personalitatea lui Petit insusi. Ben Kingsley in secundar e un mentor cu o personalitate speciala. Tot la plus trec amestecul de limbi, o chestie curajoasa, si faptul ca Zemekis respecta foarte mult din povestea originala asa cum e redata ea de Petit insusi in Man on Wire.
Sunt si doua minusuri - relatia cu Annie are un final cosmetizat, adevarul e ca Petit post-Twin Towers avea cohorte de fane si infidelitatile erau la ordinea zilei. Al doilea minus, o chestie care m-a scos din sarite, e muzica aleasa pentru momentul de pe sarma. Nu spun ca Fur Elise nu suna minunat, dar e atat de folosita si incarcata de sensuri incat se pierde enorm din unicitatea momentului si din ideea transformarii lui Petit.
Carrots are cooked. 4/5, excelent in my book. Recomandat in 3D la cinema pentru ca sa-ti transpire palmele. 66/104/2015.
Daca ati vazut Man on Wire - probabil unul din cele mai bune 50 de documentare ever made - stiti deja din propria-i gusa si capusa cum este acest musiu Petit. Arogant, cuceritor, visator, nebun, creativ, reactiv si tot asa. Tot tabloul asta se regaseste si in The Walk care spune cate ceva din povestea lui de viata si totul despre cum si-a indeplinit visul: traversarea Turnurilor Gemene pe o sarma, la vremea aia cele mai inalte cladiri din lume.
Desi finalul imi era cunoscut, calatoria in sine si senzatiile oferite sunt din cele mai tari. Primul sfert de ora vine cu prea multe treceri intre spatii si timpuri diferite, dar apoi - la fel cum Petit ii cucereste pe cei din jur -asa si The Walk isi gaseste ritmul si starile si isi cucereste spectatorul.
Secventa de la dentist, cea in care Petit face cunostiinta cu turnurile, foloseste genial spatiul pentru a construi umor si a devoala personalitatea lui Petit insusi. Ben Kingsley in secundar e un mentor cu o personalitate speciala. Tot la plus trec amestecul de limbi, o chestie curajoasa, si faptul ca Zemekis respecta foarte mult din povestea originala asa cum e redata ea de Petit insusi in Man on Wire.
Sunt si doua minusuri - relatia cu Annie are un final cosmetizat, adevarul e ca Petit post-Twin Towers avea cohorte de fane si infidelitatile erau la ordinea zilei. Al doilea minus, o chestie care m-a scos din sarite, e muzica aleasa pentru momentul de pe sarma. Nu spun ca Fur Elise nu suna minunat, dar e atat de folosita si incarcata de sensuri incat se pierde enorm din unicitatea momentului si din ideea transformarii lui Petit.
Carrots are cooked. 4/5, excelent in my book. Recomandat in 3D la cinema pentru ca sa-ti transpire palmele. 66/104/2015.
Comments