Sicario
Am citit mai mult despre cartelurile mexicane in ultimii ani decat despre politica romaneasca asa ca imi permit sa spun ca Sicario e filmul care se apropie cel mai bine de ce se petrece la sud de El Paso. Asta il face greu de suportat - vine la pachet cu atrocitati si putin sens.
Villeneuve in reteta lui obisnuita si extra. Din reteta obisnuita - sunetul si coloana sonora sau filmarile aeriene, astea da filmari aeriene, chapeau! Extra: regizorul lucreaza la superlativ detaliile semnificative ale acestei lumi, unele usor de reperat, altele subtile. Corpurile decapitate lasate la vedere sau focul de "artificii" sunt parte din imaginea cu care Juarez-ul o intampina pe eroina lui Sicario. Dar la fel de cutremuratoare sunt pozele celor disparuti lipite pe un perete prins in cadru cand masina sta in trafic. Sau cele 2-3 replici scurte care ascund povesti intregi despre nevinovatia celor ucisi in moduri din cele mai crude. Deschid o paranteza aici: pentru a-si mentine imaginea si pentru a permanentiza teroarea locala, atunci cand se confrunta cu un adversar anonim sau greu de reperat (razbunatori necunoscuti, hackeri care dau in gat cardasiile autoritatilor locale) cartelurile omoara oameni la nimereala cu dublu scop: in aparenta, in ochii oamenilor obisnuiti i-au pedepsit pe cei care s-au pus cu ei, iar adversarii anonimi vad cum pentru fiecare pierdere a cartelului mor inzecit mai multi oameni nevinovati asa ca isi pierd cheful de a se pune cu baietii rai. Inchid paranteza asta cam lunga. Villeneuve a facut un film pe bune despre lumea asta.
Blunt e excelenta, are urma aia de masculinitate care o face compatibila cu rolul. Tovarasii de arme se achita si ei perfect - Brolin in flip flops e un agent CIA in opozitie perfecta cu naivitatea agentei FBI, iar Benicio Del Toro vine cu un magnetism intunecat care intriga, atractiv si respingator deopotriva pentru eroina si spectator.
Deci realizare all around de 5 stele. Si totusi exista o buba.
Una legata de poveste. Sicario in proportie de 90% functioneaza ca o perdea de fum, dincolo de care exista adevarata poveste, si povestea aia nu o aflam decat din cateva detalii spuse, nu vazute, nu traite. Titlu iti ridica niste semne de intrebare - fara sa dau spoilere, recunosc ca m-am dus pe o pista gresita, dar totusi am cautat-o pentru ca titlul nu mi se "pupa" cu ce vedeam pe ecran. Toata constructia se dovedeste iluzorie, protagonista noastra insasi e practic anulata la final ca semnificatie. Cinematografic chestia asta nu sta in picioare pentru mine. E ca si cum am intrat la filmul asta pe usa din fata si tu imi spui "mars mah ca nu ai ce cauta aici, nu esti in stare sa duci asa ceva".
4 din 5, excelent. 56/104/2015.
Villeneuve in reteta lui obisnuita si extra. Din reteta obisnuita - sunetul si coloana sonora sau filmarile aeriene, astea da filmari aeriene, chapeau! Extra: regizorul lucreaza la superlativ detaliile semnificative ale acestei lumi, unele usor de reperat, altele subtile. Corpurile decapitate lasate la vedere sau focul de "artificii" sunt parte din imaginea cu care Juarez-ul o intampina pe eroina lui Sicario. Dar la fel de cutremuratoare sunt pozele celor disparuti lipite pe un perete prins in cadru cand masina sta in trafic. Sau cele 2-3 replici scurte care ascund povesti intregi despre nevinovatia celor ucisi in moduri din cele mai crude. Deschid o paranteza aici: pentru a-si mentine imaginea si pentru a permanentiza teroarea locala, atunci cand se confrunta cu un adversar anonim sau greu de reperat (razbunatori necunoscuti, hackeri care dau in gat cardasiile autoritatilor locale) cartelurile omoara oameni la nimereala cu dublu scop: in aparenta, in ochii oamenilor obisnuiti i-au pedepsit pe cei care s-au pus cu ei, iar adversarii anonimi vad cum pentru fiecare pierdere a cartelului mor inzecit mai multi oameni nevinovati asa ca isi pierd cheful de a se pune cu baietii rai. Inchid paranteza asta cam lunga. Villeneuve a facut un film pe bune despre lumea asta.
Blunt e excelenta, are urma aia de masculinitate care o face compatibila cu rolul. Tovarasii de arme se achita si ei perfect - Brolin in flip flops e un agent CIA in opozitie perfecta cu naivitatea agentei FBI, iar Benicio Del Toro vine cu un magnetism intunecat care intriga, atractiv si respingator deopotriva pentru eroina si spectator.
Deci realizare all around de 5 stele. Si totusi exista o buba.
Una legata de poveste. Sicario in proportie de 90% functioneaza ca o perdea de fum, dincolo de care exista adevarata poveste, si povestea aia nu o aflam decat din cateva detalii spuse, nu vazute, nu traite. Titlu iti ridica niste semne de intrebare - fara sa dau spoilere, recunosc ca m-am dus pe o pista gresita, dar totusi am cautat-o pentru ca titlul nu mi se "pupa" cu ce vedeam pe ecran. Toata constructia se dovedeste iluzorie, protagonista noastra insasi e practic anulata la final ca semnificatie. Cinematografic chestia asta nu sta in picioare pentru mine. E ca si cum am intrat la filmul asta pe usa din fata si tu imi spui "mars mah ca nu ai ce cauta aici, nu esti in stare sa duci asa ceva".
4 din 5, excelent. 56/104/2015.
Comments