The Imposter
Inca un titlu care isi asteapta randul de luni bune. Si ce tratatie! Sunt scenaristi de fictiune care nu sunt in stare sa-si imagineze o poveste atat de bolnava si alambicata precum cea reala, adevarata din The Imposter.
E unul dintre cele mai bine gandite documentare pe care l-am vazut vreodata. Cum lasa fiecare informatie relevanta sa ajunga la spectator la momentul oportun, cum construieste stari si asteptari pe care le rastoarna si le reaseaza, cum se imbogateste cu sensuri neasteptate acumuland din ce in ce mai multa tensiune. Fara sa judece, fara sa minta, dar alunecand tot timpul pe granita binelui sau adevarului.
Propunerea initiala - povestea unui tip care decide sa-si asume identitatea unui disparut - mi s-a parut cumva absurda. Ce familie nu-si da seama ca nu are in fata fiul demult pierdut, ci un strain?! Si totusi urmarind The Imposter patrunzi in nuante si subtilitati psihologice care iti schimba radical punctul de vedere. Mai e ceva de remarcat - felul in care povestea se construieste si din incadratura imaginii - e una din putinele interventii, indirecte si asta. Regizorul Bart Layton tine intentionat si pana la un punct partea vinovatului de serviciu.
5 din 5, senzational. Must see now.
Propunerea initiala - povestea unui tip care decide sa-si asume identitatea unui disparut - mi s-a parut cumva absurda. Ce familie nu-si da seama ca nu are in fata fiul demult pierdut, ci un strain?! Si totusi urmarind The Imposter patrunzi in nuante si subtilitati psihologice care iti schimba radical punctul de vedere. Mai e ceva de remarcat - felul in care povestea se construieste si din incadratura imaginii - e una din putinele interventii, indirecte si asta. Regizorul Bart Layton tine intentionat si pana la un punct partea vinovatului de serviciu.
5 din 5, senzational. Must see now.
Comments