DMovieblog

Pe scurt si in diagonala:  Closer to the Moon e marele castigator. Film, regie, scenariu si o caruta de alte premii. Majoritatea meritate, dar boring... Q.E.D  a facut un clean sweep pe zona de interpretare. Cu Ogasanu la secundar mi se pare o exagerare.  Toto si surorile au invins Pasaportul de Germania . Emotionalul bate rationalul. Organizatorii au facut o treaba decenta - iar oamenii de la TVR - chapeau! - au fost surprinzator de bine pregatiti de live si in tema cu filmul romanesc.  Discursul lui Florin Piersic jr.  - omul nu poate nici macar mima normalitatea.   

La documentar mi-a placut Toto si surorile lui , dar apoi am vazut Pasaport de Germania si mi-am schimbat favoritul. Documentarul despre rascumpararea sasilor si svabilor de catre statul german ofera un acces rar si o perspectiva istorica clara pe care nu le intalnesti prea des.      La fictiune merg cu QED . M-a tinut in priza cap-coada, iar universul romanesc la mijlocul anilor '80, parca mai putin explorat de cinema-ul autohton, aduce personaje in tot felul de tonuri si nuante. 

In Chungking Express : In Fallen Angels :

Wong Kar Wai din 1995, facut intre Chungking Express si Happy Together . Joaca totala cu asezatul camerei, montajul, scriitura personajelor sau coloana sonora. Rezultatul e exuberant si lunatic, inundat la tot pasul de reflexii de neon, cu accente autoerotice si pusee de violenta care lasa urme de sange pe camera, cu un umor demential aparte nascut din niste personaje care-si intersecteaza destinele intr-un puzzle familial si amoros, real si imaginar. O sa caut in Chungking Express momentul "expiration date" , e o recurenta WKW. Pana atunci 4/5, excelent si 21/104/2015.

La scurtmetraj fictiune merg cu Caii putere ai lui Daniel Sandu . O poveste despre urcusul unui motor pret de 10 etaje si coborasul intr-o personalitate gaunoasa.  Iar la scurtmetraj documentar merg cu O scurta istorie - Astra Film . Un scurt spre mediu metraj (35min) despre o istorie nici ea asa scurta (20 ani) executat mixand in tehnica colajului imagini de arhiva si animatie despre oamenii care dau viata festivalului de film documentar de la Sibiu - organizatori, voluntari, participanti, spectatori.

Din motive pe care nu le detaliez aici am facut un breakdown pe secvente pentru pilotul de la Breaking Bad . Dincolo de faptul ca e un pilot bestial mesterit - lucru pe care il stiam deja - am pus cap la cap cateva lucruri noi care se leaga foarte frumos la tema serialului. Luat cu totul Breaking Bad -ul este procesul transformarii lui Walter White in Heisenberg , dar pilotul insusi, in cheia lui microscopica, contine un arc perfect al schimbarii si, mai mult, aduce un discurs al carui sens sublim il intelegi mult mai tarziu... Mai intai sa notam palierele schimbarii micro din pilot. Profesional - casierul care accepta sa spele masini se revolta, injura si isi da demisia. Social - de la submisiv, retinut si adaptat social la conflictual, agresiv si cu atitudine. Si poate palierul cel mai incarcat emotional -  relationalul - de la un frecat primit cadou la aniversarea celor 50 de ani in timp ce a doua mana a nevestei bate un record  la un joc pe laptop (e lowest of the lo...

Povestea animatiei isi trage seva din niste benzi desenate - mai exact din 3 volume diferite de benzi desenate - si lucrul asta se cam simte. Lui Le chat du rabbin ii lipseste o coeziune narativa si filmul se duce cand intr-o directie, cand in alta, cand intr-o stare, cand in alta, alunecand cu un aer oarecum necontrolat in permanenta.  In schimb, luate separat, cateva dintre fragmentele sale sunt simpatice. Dau bine pe retina, pun la lucru niste sinapse. De exemplu atunci cand se joaca de-a fabula pisicii care capata si-si pierde in mod repetat darul vorbirii. Sau cand puncteaza amuzant amar neintelegerile religioase dintre oameni - aici Le chat mi-a adus aminte de Train de Vie cu un moment hilar cu un rabin si un sufist impartind acelasi covor, asezati spate in spate, rugandu-se fiecare la ce are el mai sfant. Le chat mai imparte cu Train de vie si acelasi aer multi-etnic (evreiesc-arabesc-rusesc aici) si acelasi ludic fantastic. Iar incorectitudinea lui politica e de...

In original banda desenata,  Le chat du rabbin  a devenit in 2011 o animatie pitoreasca si abil construita vizual. Cateva cadre de panoramare, fara personaje sau cu o expunere minima a lor, vorbesc cat o mie de cuvinte:

In 2007 in The Nanny Diaries  ea era bona pentru cei 1% din Upper East Side , iar el detinea titlulatura de Harvard Hottie .  In 2012 in Avengers se jucau amandoi in costume mulate de-a salvatul planetei.

Focus e un film cu tepari. Daca ma cunoasteti stiti deja ca imi plac de mor teparii (analiza psihologica ne spune si de ce). Asa ca urmeaza niste discutii un pic mai lungi decat norma. Bear with me (Urs cu mine, cum ar subtitra veverita_bc sau tovarasii ei din padure).  Din capul locului zic ca in ciuda defectelor de care nu duce lipsa si pe care le voi pritoci mai jos, Focus isi respecta statutul de film cu tepari. Chapeaux! Te face mereu sa ghicesti cine pe cine tepuieste de fapt, rastorna povestea de mai multe ori, uneori e o chestiune de secventa, alteori de act intreg. Si puncteaza si cu un final cum trebuie. Are ritm, o superficialitate pe care i-o inghit si cateva concepte simpatice. Acum sa-i trecem in revista bubele. Prima si cea mai mare e Will Smith insusi. Mie fata lui nu-mi spune tepar, dar hai sa zic ca sunt subiectiv. Totusi ca inginer mecanic de formula 1, rol jucat intr-una din tepele lui, nu cred sa-l inghita cineva (tepuit sau spectator). Las si ast...