Closer to the Moon
Nae Caranfil este, si nu am niciun dubiu cand scriu asta, cel mai iscusit povestitor din cinema-ul romanesc actual. Are cele mai bine mestesugite povesti, o tehnica desavarsita a dialogului si o placere nespusa pentru insasi arta filmului. Asa ca da, m-am grabit sa vad Closer to the Moon.
O sa incep cu minusurile: o poveste romaneasca din anii '60 spusa in engleza si cu actori straini in rolurile principale... iti da, cel putin in primele minute, o senzatie stranie, o nuanta artificiala. Eu unul am trecut de ea destul de repede & usor, povestea m-a agatat si scheletul pe care se sprijina filmul e universal, asa ca functioneaza. Dar senzatia am avut-o. Al doilea minus e ca, in ciuda bugetului bunicel, look and feel-ul acelor vremuri nu s-a ridicat la acelasi nivel cu povestea. Nu vorbesc doar de scaparea unui termopan in cadru, ci de o oarecare saracie a detaliilor. In fine... Al treilea minus e dialogul mai putin ofertant decat la alte Caranfile - iarasi o problema strans legata de limba engleza. Aici o salvare partiala a venit din subtitrare. "Go to the shop and buy some" devine "Du-te si ia de la aprozar". :)
In rest de bine si foarte bine. Din retetarul obisnuit al regizorului scenarist: o poveste construita din mai multe unghiuri, personaje faine, mult umor, film in film, un love story, lumina, the works. Surpriza lui Closer to the Moon e faptul ca Nae Caranfil poate sa imbrace si hainele unui idealist romantic. Nu l-am perceput asa niciodata pana acum. Iar secventa de pe bloc (apropo, erau blocuri asa inalte pe vremea aia?) cand personajele iau in calcul si se decid asupra jafului e una din cele mai reusite pe care le-am vazut de multa vreme. E acolo, compactata in cateva minute, fasonata comic ca sa nu doara prea tare, una din crizele existentei umane suprapusa perfect peste una a istoriei.
Deci merita sa vedeti Closer to the Moon. 3 si jumatate din 5, foarte bun.
O sa incep cu minusurile: o poveste romaneasca din anii '60 spusa in engleza si cu actori straini in rolurile principale... iti da, cel putin in primele minute, o senzatie stranie, o nuanta artificiala. Eu unul am trecut de ea destul de repede & usor, povestea m-a agatat si scheletul pe care se sprijina filmul e universal, asa ca functioneaza. Dar senzatia am avut-o. Al doilea minus e ca, in ciuda bugetului bunicel, look and feel-ul acelor vremuri nu s-a ridicat la acelasi nivel cu povestea. Nu vorbesc doar de scaparea unui termopan in cadru, ci de o oarecare saracie a detaliilor. In fine... Al treilea minus e dialogul mai putin ofertant decat la alte Caranfile - iarasi o problema strans legata de limba engleza. Aici o salvare partiala a venit din subtitrare. "Go to the shop and buy some" devine "Du-te si ia de la aprozar". :)
In rest de bine si foarte bine. Din retetarul obisnuit al regizorului scenarist: o poveste construita din mai multe unghiuri, personaje faine, mult umor, film in film, un love story, lumina, the works. Surpriza lui Closer to the Moon e faptul ca Nae Caranfil poate sa imbrace si hainele unui idealist romantic. Nu l-am perceput asa niciodata pana acum. Iar secventa de pe bloc (apropo, erau blocuri asa inalte pe vremea aia?) cand personajele iau in calcul si se decid asupra jafului e una din cele mai reusite pe care le-am vazut de multa vreme. E acolo, compactata in cateva minute, fasonata comic ca sa nu doara prea tare, una din crizele existentei umane suprapusa perfect peste una a istoriei.
Deci merita sa vedeti Closer to the Moon. 3 si jumatate din 5, foarte bun.
Comments