Nae Caranfil este, si nu am niciun dubiu cand scriu asta, cel mai iscusit povestitor din cinema-ul romanesc actual. Are cele mai bine mestesugite povesti, o tehnica desavarsita a dialogului si o placere nespusa pentru insasi arta filmului. Asa ca da, m-am grabit sa vad Closer to the Moon . O sa incep cu minusurile: o poveste romaneasca din anii '60 spusa in engleza si cu actori straini in rolurile principale... iti da, cel putin in primele minute, o senzatie stranie, o nuanta artificiala. Eu unul am trecut de ea destul de repede & usor, povestea m-a agatat si scheletul pe care se sprijina filmul e universal, asa ca functioneaza. Dar senzatia am avut-o. Al doilea minus e ca, in ciuda bugetului bunicel, look and feel-ul acelor vremuri nu s-a ridicat la acelasi nivel cu povestea. Nu vorbesc doar de scaparea unui termopan in cadru, ci de o oarecare saracie a detaliilor. In fine... Al treilea minus e dialogul mai putin ofertant decat la alte Caranfile - iarasi o probl...