Don Jon
Joseph Gordon-Levitt a scris, regizat si jucat intr-un film in care o apuca de cur, o pipaie de sus pana jos si o saruta de cate ori vrea pe Scarlett Johansson. Don Jon e inca o dovada ca viata e nedreapta...
Pudicii si romanticele, pretiosii si sclifositele trebuie sa stea departe de Don Jon. Filmul e relaxat si de cele mai multe ori onest cu privire la pornografie si consumul ei - de la stereotipuri la mici teoretizari, jargon specific si incercarea de a raspunde direct si indirect la intrebarea "de ce?". In esenta Don Jon vine cu un punct de vedere masculin coerent si reprezentativ. Sigur ca personajul, prin conditia lui de pornoman (exista cuvantul?), e cumva impins catre limita, dar nu cade nicaieri intr-o caricatura sau ceva neverosimil. E un american de descendenta italiana - momentele in familie cu ta-su jucat de Tony Danza sunt delicioase - scos parca din Jersey Shore: trage de fiare in timp ce-si spune rugaciunile primite drept pedeapsa la spovedania saptamanala unde-si marturiseste gagicareala din club si partidele de sex, cu sau fara partenera reala. Personajul porneste in film cu un issue existential - ar vrea o faca ca in clipurile porno - si descopera, alaturi de o "gaina batrana", ceva noua - intimitatea.
E drept ca povestea nu se leaga ca-lumea si finalul capata o nota educativa cam aiurea, dar Don Jon se tine bine din 2 lucruri: artificiile de regie si actoria pe toata linia. Nu ca e JGL inovator sau original, dar trucurile sale de filmare si montaj aduc exact tupeul de care filmul are nevoie. Ca actor JGL e fix unde trebuie, Scarlett, mestecandu-si ciunga, se coboara perfect la nivelul bunoacei cu ifose, Julianne Moore, restul clanului lui Don Jon - toti dau culoare si prospetime.
3 din 5, bun.
Pudicii si romanticele, pretiosii si sclifositele trebuie sa stea departe de Don Jon. Filmul e relaxat si de cele mai multe ori onest cu privire la pornografie si consumul ei - de la stereotipuri la mici teoretizari, jargon specific si incercarea de a raspunde direct si indirect la intrebarea "de ce?". In esenta Don Jon vine cu un punct de vedere masculin coerent si reprezentativ. Sigur ca personajul, prin conditia lui de pornoman (exista cuvantul?), e cumva impins catre limita, dar nu cade nicaieri intr-o caricatura sau ceva neverosimil. E un american de descendenta italiana - momentele in familie cu ta-su jucat de Tony Danza sunt delicioase - scos parca din Jersey Shore: trage de fiare in timp ce-si spune rugaciunile primite drept pedeapsa la spovedania saptamanala unde-si marturiseste gagicareala din club si partidele de sex, cu sau fara partenera reala. Personajul porneste in film cu un issue existential - ar vrea o faca ca in clipurile porno - si descopera, alaturi de o "gaina batrana", ceva noua - intimitatea.
E drept ca povestea nu se leaga ca-lumea si finalul capata o nota educativa cam aiurea, dar Don Jon se tine bine din 2 lucruri: artificiile de regie si actoria pe toata linia. Nu ca e JGL inovator sau original, dar trucurile sale de filmare si montaj aduc exact tupeul de care filmul are nevoie. Ca actor JGL e fix unde trebuie, Scarlett, mestecandu-si ciunga, se coboara perfect la nivelul bunoacei cu ifose, Julianne Moore, restul clanului lui Don Jon - toti dau culoare si prospetime.
3 din 5, bun.
Comments