Orange is the New Black

Am rezistat 5 episoade cu noul serial produs pentru Netflix. Orange is the New Black e ca si cum ai lua Desperate Housewives si le-ai duce la inchisoare. Nu la puscarie, la inchisoare. Diferenta e esentiala pentru ca mintea lui Jenji Kohan lucreaza intr-o zona relativ aseptica si cumva simpatica. Dupa primele 3 episoade - perioada de adaptare a eroinei si razboiul de infometare al ei cu Red - cel mai dur lucru din serial e genericul de start care se scurge pe piesa "You've Got Time" a Reginei Spektor.



Undeva pe fundal ironia la adresa sistemului judiciar si penitenciar transpira - totul e in permanenta afectat de taierile bugetului federal, iar OITNB are alte cateva atuuri: face o radiografie cu spectru larg, ce-i drept cam fardata, Americii feminine, actritele joaca misto de la A la Z, dialogurile au intotdeauna prospetime.



Dar all in all e prea multa naivitate si superficialitate. Aerul frust de la debut dispare repede si ce ramane de fapt e un grup de femei cu barfe, mici rautati si portii din ce in ce mai serioase de emotie. Inclusiv un love story intre o prizoniera hispanica obeza si un gardian timid cu biletele lasate pe la buda. Prea putin indraznet pentru gusturile mele.


Comments

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal