De la Walter White la Heisenberg
Sau de ce s-ar putea ca primul sezon din Breaking Bad sa fie cel mai bun sezon de serial ever.
Rabdarea care transpare din felul in care e gandit si devoalat fiecare detaliu semnificativ, creativitatea narativa - din cand in cand primul sezon din Breaking Bad te da cu rotile in sus - si simtul psihologic de prima clasa ale lui Vincent Gillian fac din serial un studiu de personaj cum eu unul nu am mai vazut in zona tv-ului. Complexitatea si transformarea sau poate dezvaluirea, inclusiv fata de sine insusi, a lui White in Heisenberg e pur si simplu fara rival.
Profesorul de chimie cu nume predestinat pentru anonimat e impins si fortat intr-o cusca din ce in ce mai stransa a destinului. Are un baiat cu handicap si o fetita pe drum si isi completeaza veniturile facand ore suplimentare intr-o spalatorie de masini unde e luat peste picior de studentii sai cu bani. A aflat ca sufera de cancer la plamani, desi n-a fumat la viata lui, iar tratamentul menit doar sa-i prelungeasca agonia costa o caruta de bani.
Si asta e doar suprafata lucrurilor pentru ca pe dedesubt, in spatiul personal, frustrarile si neajunsurile se expandeaza inzecit. Walter White a ratat de putin sansa unui purcoi de bani, dar mai ales pe cea a recunoasterii, atunci cand a parasit compania pe care o infiintase cu putin inainte ca aceasta sa devina de succes. Acasa sotia il domina evident, iar la gratarele cu familia extinsa cumnatul agent anti-drog il castreaza simbolic 24/7. E o presiune constanta, exercitata din toate partile si atat de indelungata in timp, incat ca spectator nu poti decat sa exulti la fiecare pas, de la timid la hotarat, prin care Walter White isi abandoneaza Eul in favoarea unui alt Eu.
Numele adoptat pe scena narcoticelor din ABQ, Heisenberg, spune totul despre superioritatea intelectuala, dar si despre prestigiul sifonat cu care porneste la drum. Scenariul sondeaza in cele 7 episoade direct in psihicul uman. Gillian transpune chiar principiul incertitudinii lui Heisenberg din fizica cuantica in evolutia personajului sau: pana unde poate sa devieze acesta, pana unde va devia? Reconstructia lui White in Heisenberg si intrebarile astea te lipesc de ecran. Suma de trasaturi si calitati tinute "la rece" multa vreme si necunoscute inclusiv detinatorului lor iese la iveala in mod exploziv. La propriu si la figurat Heisenberg nu se cristalizeaza, ci erupe. Prima oara o face ca sa supravietuiasca, mai tarziu ca-si ia partea, partea lui. La final o face pur si simplu.
Rabdarea care transpare din felul in care e gandit si devoalat fiecare detaliu semnificativ, creativitatea narativa - din cand in cand primul sezon din Breaking Bad te da cu rotile in sus - si simtul psihologic de prima clasa ale lui Vincent Gillian fac din serial un studiu de personaj cum eu unul nu am mai vazut in zona tv-ului. Complexitatea si transformarea sau poate dezvaluirea, inclusiv fata de sine insusi, a lui White in Heisenberg e pur si simplu fara rival.
Profesorul de chimie cu nume predestinat pentru anonimat e impins si fortat intr-o cusca din ce in ce mai stransa a destinului. Are un baiat cu handicap si o fetita pe drum si isi completeaza veniturile facand ore suplimentare intr-o spalatorie de masini unde e luat peste picior de studentii sai cu bani. A aflat ca sufera de cancer la plamani, desi n-a fumat la viata lui, iar tratamentul menit doar sa-i prelungeasca agonia costa o caruta de bani.
Si asta e doar suprafata lucrurilor pentru ca pe dedesubt, in spatiul personal, frustrarile si neajunsurile se expandeaza inzecit. Walter White a ratat de putin sansa unui purcoi de bani, dar mai ales pe cea a recunoasterii, atunci cand a parasit compania pe care o infiintase cu putin inainte ca aceasta sa devina de succes. Acasa sotia il domina evident, iar la gratarele cu familia extinsa cumnatul agent anti-drog il castreaza simbolic 24/7. E o presiune constanta, exercitata din toate partile si atat de indelungata in timp, incat ca spectator nu poti decat sa exulti la fiecare pas, de la timid la hotarat, prin care Walter White isi abandoneaza Eul in favoarea unui alt Eu.
Numele adoptat pe scena narcoticelor din ABQ, Heisenberg, spune totul despre superioritatea intelectuala, dar si despre prestigiul sifonat cu care porneste la drum. Scenariul sondeaza in cele 7 episoade direct in psihicul uman. Gillian transpune chiar principiul incertitudinii lui Heisenberg din fizica cuantica in evolutia personajului sau: pana unde poate sa devieze acesta, pana unde va devia? Reconstructia lui White in Heisenberg si intrebarile astea te lipesc de ecran. Suma de trasaturi si calitati tinute "la rece" multa vreme si necunoscute inclusiv detinatorului lor iese la iveala in mod exploziv. La propriu si la figurat Heisenberg nu se cristalizeaza, ci erupe. Prima oara o face ca sa supravietuiasca, mai tarziu ca-si ia partea, partea lui. La final o face pur si simplu.
Comments