The Box / Cutia
The Box e o ciudatenie in care se ingemaneaza cateva elemente science fiction si horror mainstream cu o situatie-metafora cu adanci radacini morale si filozofice. De unde si reactiile diametral opuse in ceea ce priveste acest al treilea lungmetraj regizat de Richard Kelly (Donnie Darko si Southland Tales).
Sooo... 1 milion de dolari cash pentru o apasare de buton care va cauza moartea cuiva necunoscut. Asta e propunerea pe care un tip cu jumatate de fata desfigurata o face unei familii de la mijlocul anilor '70. Am vazut filmul o singura data, dar un detaliu semnificativ mi-a atras atentia.
Si pentru Norma si pentru Arthur, cuplul din film, scenaristul gandeste cate un moment de frustrare pentru ca motivatia lor financiara sa creasca, sa creasca - si aici e cheia dupa mintea mea - fara insa sa depaseasca anumite limite. Ea e anuntata la scoala unde preda ca nu va beneficia de un discount la inscrierea fiului ei (o trimitere la sistemul de educatie american care incepuse sa deraieze in privinta costurilor?), iar el rateaza din cauza ca a picat psihologicul un post de astronaut pe care si-l dorea. Lewisii au frustrari financiare, dar ele nu sunt insuportabile. Restul detaliilor vorbesc foarte clar despre cat de bine o duc ei - o casa mare si frumoasa, un bolid de lux, o familie extinsa care ii sustine - si despre cat de inteligenti/cultivati sunt - ea o profesoara de literatura care il analizeaza pe Sartre (o alta chestie importanta in film sunt trimiterile la Sartre), el inginer laudat la NASA. Lewisii devin o reprezentare a Americii de conditie medie superioara, ba chiar poate a intregii lumi asa zis dezvoltate cand primesc oferta butonului. Si atunci intrebarea "ai apasa butonul pentru 1 milion de dolari stiind ca cineva in lume moare?" se poate transforma la nivel macro in "ai apasa butonul unei rachete ucigase stiind ca asta iti va ieftini petrolul?" sau "ai cumpara un produs mai ieftin stiind ca e facut de un minor din Bangladesh care a murit intr-o imobil prabusit?"
O fi The Box contorsionat si greu digerabil, dar e un film care iti da de gandit. 3 din 5, bun in my book.
Sooo... 1 milion de dolari cash pentru o apasare de buton care va cauza moartea cuiva necunoscut. Asta e propunerea pe care un tip cu jumatate de fata desfigurata o face unei familii de la mijlocul anilor '70. Am vazut filmul o singura data, dar un detaliu semnificativ mi-a atras atentia.
Si pentru Norma si pentru Arthur, cuplul din film, scenaristul gandeste cate un moment de frustrare pentru ca motivatia lor financiara sa creasca, sa creasca - si aici e cheia dupa mintea mea - fara insa sa depaseasca anumite limite. Ea e anuntata la scoala unde preda ca nu va beneficia de un discount la inscrierea fiului ei (o trimitere la sistemul de educatie american care incepuse sa deraieze in privinta costurilor?), iar el rateaza din cauza ca a picat psihologicul un post de astronaut pe care si-l dorea. Lewisii au frustrari financiare, dar ele nu sunt insuportabile. Restul detaliilor vorbesc foarte clar despre cat de bine o duc ei - o casa mare si frumoasa, un bolid de lux, o familie extinsa care ii sustine - si despre cat de inteligenti/cultivati sunt - ea o profesoara de literatura care il analizeaza pe Sartre (o alta chestie importanta in film sunt trimiterile la Sartre), el inginer laudat la NASA. Lewisii devin o reprezentare a Americii de conditie medie superioara, ba chiar poate a intregii lumi asa zis dezvoltate cand primesc oferta butonului. Si atunci intrebarea "ai apasa butonul pentru 1 milion de dolari stiind ca cineva in lume moare?" se poate transforma la nivel macro in "ai apasa butonul unei rachete ucigase stiind ca asta iti va ieftini petrolul?" sau "ai cumpara un produs mai ieftin stiind ca e facut de un minor din Bangladesh care a murit intr-o imobil prabusit?"
O fi The Box contorsionat si greu digerabil, dar e un film care iti da de gandit. 3 din 5, bun in my book.
Comments