Cleaning lady (short story)
Nu stiu cum m-am apucat sa fac asta. Nu ma refer la curatenie, zic de celelalte chestii.
A venit cat se poate de natural. Le faci curat in hainele din dulap. Le speli, le intinzi, le usuci, le calci, le-mpaturesti, le asezi pe caprarii. Aranjezi si lucrurile din baie. Periutele si pasta, parfumurile, oglinda, tampoanele si prezervativele. Cand descoperi un miros nou. Stii la perfectie toate mirosurile casei, a asteia si a altora, a fiecareia in parte, incat n-ai nicio indoiala. O combinatie de vanilie si santal inconfundabila si complet noua. Venita dintr-o camasa de munca albastra in carouri si dintr-un tricou vernil inscriptionat cu majuscule portocalii: OFFROAD.
Oare ea si-a dat seama? Sigur s-a prins, doar n-are simturile atrofiate? Stie! Poate ca joaca teatru. Sau vrea sa castige timp. Se gandeste ce sa faca. Trei saptamani am asteptat un semn. Mi-o imaginam sfatuindu-se cu prietenele ei pe vreo terasa. Plangand singura pe o banca din parc cu ochelarii aia de soare gen bondar care sa o protejeze de privirile indiscrete. Mi-o imaginam la notar, la avocat, la amant, la preot.
Nicio schimbare. Cand faci curat in casele oamenilor e ca si cum le cureti sufletul. Detectezi si interpretezi cele mai mici schimbari. Un hobby nou, o promovare sau dorinta de a avea un copil – pe toate le citesc cu exactitatea unui test ADN. In cazul ei, al lor mai bine spus, nicio schimbare. Inclusiv prezervativele se consumau in acelasi ritm. Mirosul insa era acolo, constant si evident.
Si saptamana dupa saptamana crestea. Ca o ciuperca pe din ce in ce mai multe dintre hainele lui, devenise in timp mirosul unei intregi jumatati din cosul de rufe. Jumatatea lui. Pentru caile mele respiratorii, de la nari si pana in adancul plamanilor, era insuportabil. Am luat camasa in carouri albastre si am rupt-o in bucati. Am aruncat-o in sacul de plastic de la gunoi si ca de fiecare data am aruncat sacul la ghena inainte sa plec.
Poate ca nu simte mirosul. Teoretic e posibil. M-am documentat si exista oameni care se nasc cu o deficienta olfactiva reala de care habar n-au daca nu fac niste teste specializate. Altii patesc vreun accident de care nici macar nu sunt constienti si raman fara o parte a simtului undeva in cursul vietii. Nu vorbesc de tot simtul mirosului ci de o parte a lui. Poate ca ea nu simtea fix combinatia asta, vanilia si santalul. Asa ca am intrat intr-un magazin de parfumuri si dupa 5 minute am iesit cu sticluta cu pricina. Transpiram ca o terorista la debut carandu-mi bomba artizanala prin tot orasul intr-o punga de carton inscriptionata frumos. Imi imaginam cu groaza cum o scap din mana pe marmura de la Unirii, fix acolo unde ea schimba liniile in fiecare zi de lucru din saptamana. Imi imaginam cum se sparge in mii de cioburi si cum mirosul oribil se imprastie in jur innebunindu-i pe toti. Mai putin pe ea. Pentru ca ea nu-l simtea.
Am inventat o verisoara pe care n-o aveam, cu o biografie amoroasa fictiva incredibil de zgomotoasa. Speram sa vad o privire coborand sau un rictus al buzelor pe care stiam ca il are atunci cand nu-i convine ceva. Nimic. Am plusat si i-am aratat parfumul. Am tinut mortis sa-l probeze. M-a complimentat neutru pentru alegerea facuta. Atat! Nu recunostea mirosul? Nu i se parea familiar? Nu si distractie placuta la petrecerea verisoarei tale - mi-a raspuns fara nicio tresarire. Am aruncat parfumul in prima ghena. Eram distrusa.
O femeie atat de inteligenta, atat de atenta, pur si simplu nu vedea schimbarile de langa ea. Inca 3 saptamani si lucrurile devenisera cu adevarat critice. Prezervativele ramasesera nemiscate, iar tricoul ala cu offroad disparuse. Imi imaginam ce e mai rau. La munca purtam o masca ca sa nu mi se faca rau, iar noaptea visam ca faceam curatenie, gaseam tricoul si il rupeam in bucati. Poate daca as fi rupt tricoul ala nenorocit de la inceput…
L-am asteptat in scara blocului. Nici n-a apucat sa respire. N-avea sens sa se ascunda de mine, stiam totul, stiam foarte bine. M-am oprit o secunda si l-am privit. Era naucit, eram triumfatoare. Mi-am transformat reprosurile in acuze si acuzele in invective. Nici nu mai stiu ce i-am zis, cuvintele ieseau singure din gura mea. Nu stiu cum am ajuns la amenintari si am simtit cum bratul mi se incarca cu o energie necunoscuta. Stiu ca mi-era sete, foarte sete, aveam gatul uscat. Si atunci l-am lovit. A ridicat mainile intr-un gest reflex de aparare si apoi a suierat: STIEEEEE! M-a facut knock-out dintr-un singur cuvant.
Cum stie? Si ce? Si de cand? Raspundeti-mi!
Doamna Sterian, stati linistita. Daca asta e declaratia dumneavoastra, o sa va rog sa o semnati si sa puneti data de azi – 26 aprilie 2013. O atasam la dosar. Cand se termina perfuzia, o sa puteti merge acasa. Rugamintea mea e sa pastrati distanta fata de domnul si doamna Ivascu. Daca domnul se razgandeste isi poate retrage plangerea oricand. Asa ar fi cel mai bine pentru toata lumea.
A venit cat se poate de natural. Le faci curat in hainele din dulap. Le speli, le intinzi, le usuci, le calci, le-mpaturesti, le asezi pe caprarii. Aranjezi si lucrurile din baie. Periutele si pasta, parfumurile, oglinda, tampoanele si prezervativele. Cand descoperi un miros nou. Stii la perfectie toate mirosurile casei, a asteia si a altora, a fiecareia in parte, incat n-ai nicio indoiala. O combinatie de vanilie si santal inconfundabila si complet noua. Venita dintr-o camasa de munca albastra in carouri si dintr-un tricou vernil inscriptionat cu majuscule portocalii: OFFROAD.
Oare ea si-a dat seama? Sigur s-a prins, doar n-are simturile atrofiate? Stie! Poate ca joaca teatru. Sau vrea sa castige timp. Se gandeste ce sa faca. Trei saptamani am asteptat un semn. Mi-o imaginam sfatuindu-se cu prietenele ei pe vreo terasa. Plangand singura pe o banca din parc cu ochelarii aia de soare gen bondar care sa o protejeze de privirile indiscrete. Mi-o imaginam la notar, la avocat, la amant, la preot.
Nicio schimbare. Cand faci curat in casele oamenilor e ca si cum le cureti sufletul. Detectezi si interpretezi cele mai mici schimbari. Un hobby nou, o promovare sau dorinta de a avea un copil – pe toate le citesc cu exactitatea unui test ADN. In cazul ei, al lor mai bine spus, nicio schimbare. Inclusiv prezervativele se consumau in acelasi ritm. Mirosul insa era acolo, constant si evident.
Si saptamana dupa saptamana crestea. Ca o ciuperca pe din ce in ce mai multe dintre hainele lui, devenise in timp mirosul unei intregi jumatati din cosul de rufe. Jumatatea lui. Pentru caile mele respiratorii, de la nari si pana in adancul plamanilor, era insuportabil. Am luat camasa in carouri albastre si am rupt-o in bucati. Am aruncat-o in sacul de plastic de la gunoi si ca de fiecare data am aruncat sacul la ghena inainte sa plec.
Poate ca nu simte mirosul. Teoretic e posibil. M-am documentat si exista oameni care se nasc cu o deficienta olfactiva reala de care habar n-au daca nu fac niste teste specializate. Altii patesc vreun accident de care nici macar nu sunt constienti si raman fara o parte a simtului undeva in cursul vietii. Nu vorbesc de tot simtul mirosului ci de o parte a lui. Poate ca ea nu simtea fix combinatia asta, vanilia si santalul. Asa ca am intrat intr-un magazin de parfumuri si dupa 5 minute am iesit cu sticluta cu pricina. Transpiram ca o terorista la debut carandu-mi bomba artizanala prin tot orasul intr-o punga de carton inscriptionata frumos. Imi imaginam cu groaza cum o scap din mana pe marmura de la Unirii, fix acolo unde ea schimba liniile in fiecare zi de lucru din saptamana. Imi imaginam cum se sparge in mii de cioburi si cum mirosul oribil se imprastie in jur innebunindu-i pe toti. Mai putin pe ea. Pentru ca ea nu-l simtea.
Am inventat o verisoara pe care n-o aveam, cu o biografie amoroasa fictiva incredibil de zgomotoasa. Speram sa vad o privire coborand sau un rictus al buzelor pe care stiam ca il are atunci cand nu-i convine ceva. Nimic. Am plusat si i-am aratat parfumul. Am tinut mortis sa-l probeze. M-a complimentat neutru pentru alegerea facuta. Atat! Nu recunostea mirosul? Nu i se parea familiar? Nu si distractie placuta la petrecerea verisoarei tale - mi-a raspuns fara nicio tresarire. Am aruncat parfumul in prima ghena. Eram distrusa.
O femeie atat de inteligenta, atat de atenta, pur si simplu nu vedea schimbarile de langa ea. Inca 3 saptamani si lucrurile devenisera cu adevarat critice. Prezervativele ramasesera nemiscate, iar tricoul ala cu offroad disparuse. Imi imaginam ce e mai rau. La munca purtam o masca ca sa nu mi se faca rau, iar noaptea visam ca faceam curatenie, gaseam tricoul si il rupeam in bucati. Poate daca as fi rupt tricoul ala nenorocit de la inceput…
L-am asteptat in scara blocului. Nici n-a apucat sa respire. N-avea sens sa se ascunda de mine, stiam totul, stiam foarte bine. M-am oprit o secunda si l-am privit. Era naucit, eram triumfatoare. Mi-am transformat reprosurile in acuze si acuzele in invective. Nici nu mai stiu ce i-am zis, cuvintele ieseau singure din gura mea. Nu stiu cum am ajuns la amenintari si am simtit cum bratul mi se incarca cu o energie necunoscuta. Stiu ca mi-era sete, foarte sete, aveam gatul uscat. Si atunci l-am lovit. A ridicat mainile intr-un gest reflex de aparare si apoi a suierat: STIEEEEE! M-a facut knock-out dintr-un singur cuvant.
Cum stie? Si ce? Si de cand? Raspundeti-mi!
Doamna Sterian, stati linistita. Daca asta e declaratia dumneavoastra, o sa va rog sa o semnati si sa puneti data de azi – 26 aprilie 2013. O atasam la dosar. Cand se termina perfuzia, o sa puteti merge acasa. Rugamintea mea e sa pastrati distanta fata de domnul si doamna Ivascu. Daca domnul se razgandeste isi poate retrage plangerea oricand. Asa ar fi cel mai bine pentru toata lumea.
Comments