DMovieblog

Probabil cea mai mare surpriza (placuta) a lui 2011. Am scris cateva cuvinte aici despre The Adventures of Tintin: The Secret of the Unicorn.

Nu m-am grabit sa merg la Drive. Nu stiu de unde, dar am avut senzatia clara ca e un action banal cu un vehicul de marketing in persoana lui Ryan Gosling. Mea culpa. E mai degraba o creatie ce aminteste de noul val al filmului american din anii '70, cand cinema-ul era alive & kicking. Povestea e viscerala, cusca existentiala a personajului principal se strange dand la iveala cateva pusee de violenta tulburatoare, un aer schizo pluteste peste cadrele lente si coloana sonora retro semnata Cliff Martinez. Pelicula are o calitate rara: te arunca intr-o stare onirica din care te scoate dandu-te cu capul de toti peretii. Gosling arata din ce in ce mai mult ca un actor de categoria cea mai grea - poate duce orice rol in spate, Oscarurile sunt foarte aproape, iar Mulligan e cea mai buna alegere posibila pentru frantura de gingasie emotiva de care filmul avea nevoie. Imi recunosc slabiciunea personala in cazul ei. Drive are drum liber catre statutul binecuvantat de film cult. Must see.

O mama la fel de tanara ca fiul ei. Un cadou special: un secol de viata. Oameni care au 25 de ani de 3 ani sau 25 de ani de 85 de ani. Nu, nu mi-a luat-o razna tastatura. Bun venit in ultimul univers semnat Andrew Niccol.   Nici nu aparusera bine primele imagini din thriller-ul sf In Time ca scriitorul Harlan Ellison , care s-a judecat si cu James Cameron pentru primul Terminator , l-a acuzat pe scenaristul Andrew Niccol ca ar fi copiat dintr-o povestire de-a lui din 1965 intitulata 'Repent, Harlequin!' Said the Ticktock Man . Indiferent de rezultatul imbarligaturilor juridice, cei mai multi spun ca Ellison va obtine cel mult o mentiune speciala pe genericul de final de la In Time , merita sa ne amintim vorbele lui Jean-Luc Godard : "Problema nu este de unde iei niste lucruri, ci ce faci cu ele." Si daca In Time porneste dintr-o idee captivanta, el ajunge la final cu cateva minute bune de intarziere.  Suntem intr-un viitor in care nimeni nu depaseste v...

4 pescari (sub forma a 4 puncte negre) isi fac de lucru pe o stanca in buza cascadei Victoria. Asta da gone fishin'. Living double decker bridge. Asa ajunge sa arate dupa cateva sute bune de ani, ingrijit fiind de generatie dupa generatie. In plin sezon ploios un nene traverseaza podul facut din 2 sarme peste Mekong. La capatul celalalt il asteapta pestele cu care sa-si hraneasca copiii.

I-am dat o sansa lui Dream House.

La piel que habito - noul Almodovar - e peste Abrazos rotos sau Volver. Am scris cateva cuvinte aici.

Buget gros, rezultat asa si asa. Mai multe aici.

Am vazut docu animat la deschiderea Anim'est. Nu credeam ca o sa imi placa asa tare. Am scris cateva cuvinte aici.

Sa-i aduci pe domnii Holmes si Watson in Londra zilelor noastre - cu gadgeturi, chirii mari si razboiul din Afganistan - suna al naibii de riscant. Ai putea cadea lejer in penibil. Si totusi pilotul celor de la BBC functioneaza de minune. Sunt 90 de minute balansate perfect intre un caz nail-biting si o introducere de personaje ca la carte, totul intr-un ritm atat de sustinut incat abia la a doua vizionare ai timp sa remarci cateva detalii simpatice. Sherlock e addictive, aparent autosuficient si rautacios, iar Benedict Cumberbatch ca interpretare il nuanteaza spre creepy. Motive suficiente ca sa mergi mai departe catre celelalte 5 episoade.

si vin si niste carti postale. Vernisajul in Strada Jean-Louis Calderon 44. Sambata, 8 octombrie, de la 18:00. Anim'est-ul incepe vineri la Patria cu Crulic - drumul catre dincolo.

Am vazut Melancholia. La Studio, fara popcorn sau respiratii grele :). M-a atins devastator abia cateva ore mai tarziu. Am scris despre el in octombrie 2011 despre el pe procinema.ro. Melancholia: opera mortii Earth is Evil. No one will miss us. Aceasta e chintesenta pesimist deprima(n)ta, un marcaj clasic Lars von Trier, exprimata de Justine - eroina unei drame de familie ingemanate cu sf-ul apocaliptic de autor. S-a vorbit si s-a scris atat de mult pe seama declaratiilor lui Lars von Trier de la ultima editie a festivalului de la Cannes, cele care i-au adus si excluderea din festival, incat s-ar putea sa uitati ca exista un film, scris si regizat de von Trier, care merita timp si atentie si care ruleaza zilele acestea in cinematografele de la noi:  Melancholia. Singurul avertisment cu care e bine sa porniti la drum in a-l privi este ca sunt sanse mari sa va incerce post-vizionare cateva trairi  neobisnuite: de la un vacuum interior bizar la senzatia unui plans fa...

Pana in septembrie 2005 cand a inceput relatia cu Demi, Ashton preferase partenere de film cam de aceeasi varsta cu el. A urmat o perioada (2005-2009) cand a jucat alaturi de actrite din ce in ce mai in varsta decat el. Lucru care se suprapune perfect peste relatia lui fericita cu Demi. Din 2010, de cand dateaza si primul scandal cu inselatul, Ashton a revenit la actrite partenere de film de varsta sa sau chiar mai tinere. Perioada in care il interesau femeile mai mature pare sa fi apus - atat pe marele ecran, cat si in viata de zi cu zi.