Waltz with Bashir

Inchiderea mea de la B-IFF s-a consumat duminica seara, tot la NCRR. Am mers la Valsul lui Bashir, o animatie semnata de Ari Folman. Omul nu cred ca a mai pupat finantare din patria mama dupa documentarul asta. Nu e antisemit, nici vorba, e mai degraba antirazboi cu totul, dar pur si simplu privitul in oglinda e greu de acceptat in astfel de situatii. Un pic obositoare pentru ochi (cred ca din cauza unor culori dominante in cadre foarte lungi), cu doar cateva detalii semnificative pentru a crea atmosfera acelor momente (mai mult ar fi costat extra si probabil ca ar fi diluat mesajul), dar cu un script destept si un sens clar. Singura comparatie pe care o am in cap e cea cu Persepolis - povestea de viata a iraniencei Marjane. In Bashir personajul regizorului evreu incepe sa caute oameni care au trecut prin razboiul din Liban (inceputul anilor '80) pentru a-si aminti, intr-un mix de realitate si fantezie, drama traita in razboi la o varsta prea frageda si genocidul de la Sabra si Shatila. De vazut.

Comments

catalin said…
greu de crezut ca nu poti sa-ti mai aduci aminte evenimente tulburatoare petrecute in tineretea ta. sau poate tocmai tragismul evenimentelor astora te-au facut sa uiti...filmul nu mi s-a parut o palma data israelului, ci mai degraba una data razboiului, cum de altfel am si citit in randurile de mai sus. departandu-ne de aspectul politic, fara insa a-l ignora, si de alte aspecte care ne-ar putea intuneca obiectivitatea(ma refer aici la cele care au legatura cu statul israel), filmul este dupa parerea mea o capodopera!
Anonymous said…
O capodopera? E o animatie flash mediocra care daca da o palma o da libanezilor si prezinta israelu' ca pe o forta aducatoare de pace. pentru mine e mai mult propaganda.

Popular posts from this blog

10 replici tari din Secretul lui Bachus

Film si fotbal