Hereafter

Dupa ce in Gran Torino si-a rezolvat cinematografic propria moarte interpretand memorabil personajul principal, Clint Eastwood incearca in Hereafter, al 35-lea sau proiect regizoral, sa arunce o privire catre taramul de dincolo si la felul in care oamenii se raporteaza la el in zilele noastre.

Filmul a dat chix la box office-ul american, desi afisul e all Matt Damon, critica l-a primit modest - pe drept cuvant - iar la noi lansarea in cinematografe a fost amanata pentru sfarsitul lui aprilie pentru a evita lupta cu titlurile castigatoare de premii ca Balck Swan sau King's Speech. Asa ca... impotriva tuturor, eu i-am dat play aseara. Din pacate doua ore mai tarziu incercam sa gasesc ceva de care sa ma agat inafara numelui glorios al regizorului. Si nu prea am gasit. Scriptul are multe fortari, tine firele narative complet separate prea mult timp, iar finalul in care toate personajele se intalnesc e cusut cu multa ata alba. Nici emotional filmul nu convinge. Cu exceptia segmentelor cu gemenii londonezi - dureroase si dureros de bine jucate, povestea frantuzoaicei si chiar drama mediului autentic intr-o lume de pacalici nu reusesc sa transmita. De ce e Eastwood atat de retinut? Habar n-am.